Mihai Stepan Cazazian

Comunitatea armeană din Botoşani îşi comemorează liderul ultimelor două decenii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

 

In memoriam Viorica Popa

Comunitatea armeană din Botoşani de după 1989 nu se compară numeric cu comunităţile armene din Regat: cu cele din Galaţi, Constanţa, Suceava, Piteşti, Focşani, Iaşi sau Bucureşti. Cu toate rădăcinile lor puternice, armenii botoşăneni au rămas o comunitate care mai înregistrează la recensăminte doar câteva zeci de etnici. 

Comunitatea armeană din Botoşani, după 1989, a avut puţini lideri de opinie locală, nu a avut oameni de afaceri,  nu a avut reprezentanţi din mediul universitar sau oameni de cultură de notorietate, aşa cum au avut după Revoluţie celelalte comunităţi armene importante din România. Mai mult, în comunitatea armeană din Botoşani, după anul 1989 nu a mai rămas nici un vorbitor de limbă armeană.

Situaţia nu este diferită când vorbim de raportul, net defavorabil, dintre minoritatea armeană locală şi celelalte minorităţi din Botoşani, un oraş odinioară interetnic, în care după 1989 ruşii lipoveni şi romii rămân cele mai mari comunităţi,  declarând la recensămintele populaţiei în jurul a 2000 de etnici, dar în care şi alte etnii au un număr de locuitori semnificativ mai mare decât al armenilor.

În acest context se evidenţiază, în ultimele 2 decenii, personalitatea Vioricăi Popa. Este cea care a scos din anonimat şi a ridicat comunitatea armeană, o comunitate care înainte de alegerea ei ca lider nu era decât foarte puţin vizibilă pe plan local.

În două decenii, Viorica Popa a ridicat comunitatea armeană din Botoşani la rangul de principală comunitate locală, în condiţiile în care în oraş trăiesc atâtea comunităţi etnice cu posibilităţi financiare şi logistice mult mai mari, în care comunităţile evreilor şi italienilor au beneficiat în ultimele două decenii de finanţări  de peste 2 milioane de euro, în bună parte din afara ţării, iar comunitatea romilor este tradiţional abonată la majoritatea finanţărilor grupurilor etnice în Botoşani.

Dar Viorica Popa nu a făcut numai din comunitatea armeană locală prima comunitate ca vizibilitate din oraş. Ea a avut un rol determinant în promovarea activităţilor parohiei şi comunităţii în Arhiepiscopia Bisericii Ortodoxe Armene şi în ansamblul comunităţilor armene din România.  Viorica Popa a avut contribuţii esenţiale la refacerea bisericilor armene şi a obiectelor de cult, la scrierea a peste 10 cărţi despre comunitatea armeană din Botoşani şi la trimiterea la studii a doi slujitori ai bisericii armene din România: PC Kricor Holca, astăzi preot vicar la Arhiepiscopie şi Vlad Damian, student în ultimul an la facultatea de teologie din Ecimiadzin. Reamintim, în condiţiile unei comunităţi cu un număr de 70 de persoane, mulţi la sfârşitul perioadei active sau copii, şi în condiţiile în care nu mai sunt vorbitori de limba armeană. Datorită Vioricăi Popa, comunitatea armeană din Botoşani a ajuns între cele mai vizibile comunităţi armene din România.

Viorica Popa a fost nelipsită de la mai toate manifestările culturale din Botoşani din ultimele două decenii, în care a reprezentat şi a promovat comunitatea armeană locală dar şi pe armenii de dincolo de graniţe. A stabilit foarte multe relaţii, care cu  greutate vor putea fi păstrate în viitor.  Multe dintre ele au fost relaţii personale: deputatul Tamara Ciofu, cea care a promovat proiectul de reabilitare a bisericii armene “Sfânta Treime”  a regretat din suflet pierderea acestui prieten admirabil, Felicia Ruxandar, directorul de investiţii al Primăriei Botoşani din perioada marilor lucrări de refacere a bisericii “Sfânta Maria” i-a rămas foarte apropiată şi după finalizarea acestora iar Izabela Bostan Kevorkian, cu care Viorica Popa a colaborat la începutul filmărilor despre comunitatea armeană din Botoşani,  a plâns minute în şir la telefon la aflarea veştii dispariţiei ei.

Desigur, Viorica Popa a fost un om, şi oamenii nu sunt perfecţi. A avut handicapul vârstei, a stării de sănătate, a avut reticenţe şi frustrări, a avut slăbiciuni fireşti şi momente peste care nu a putut trece niciodată. Poate nu toţi dintre cei cu care a lucrat au înţeles dimensiunea muncii ei devotate, în cele peste două decenii în care a stat pe scaunul de lider al comunităţii botoşănene şi nu toţi au respectat valoarea acesteia. Aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, numai după dispariţia fizică a unor persoane înţelegem  valorile pe care le pierdem.

Dar în contextul local de după 1989, pentru ceea ce a realizat, Viorica Popa rămâne cel mai important lider al comunităţii armene din Botoşani de la Vasile Ciomac (1927-1943, primul lider ales al armenilor botoşăneni) şi până astăzi.

În şedinţa Consiliului parohial de ieri s-a aprobat finanţarea unei cărţi biografice despre Viorica Popa. Pentru cea care astăzi nu mai este printre noi,  comunitatea armeană din Botoşani  păstrează gratitudine  veşnică.

   Florin Simion Egner

 

  • 11
  •