Mihai Stepan Cazazian

Comunicat de presă / Nesocotirea canoanelor bisericești și ignorarea autorității ierarhice, fenomen vătămător bunului renume al Bisericii Apostolice Armene din România și stricător al liniștii credincioșilor armeni

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

                                        

catedrala

Slujirea Sfintei Biserici a fost încredințată încă de la început celor aleși, care primesc prin hirotonie harisma de a se afla pe o treaptă a slujirii. Diversele trepte ale acestei slujiri formează împreună instituția ierarhiei bisericești, o instituție de origine divină, fundamentată scripturistic  și accesibilă doar prin hirotonia primită din partea Episcopului, slujitor al lui Dumnezeu în cea mai înaltă treaptă a preoției  și purtător al harismei arhieriei, cu autoritate supremă într-o eparhie. Ierarhia bisericeasca a slujitorilor lui Dumnezeu a fost întemeiată chiar de Mântuitorul Hristos, „Apostolul și Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3,1), care i-a ales pe cei 12 apostoli cărora le-a dat din puterea Lui harisma slujirii. Cu această putere i-a trimis să propăvăduiască, să învețe și să boteze, dându-le și poruncă să oficieze Sfintele Taine (Matei 28,19. Marcu 16,16. Luca 22,19. Fapte 6,6.14,23.20,28). Numai acești alleși aveau puterea de a întemeia și organiza Biserici și comunități pretutindenea, „Hirotonindu-le diaconi ,preoți și episcopi” (Fapte 6,6.14,23. 20,28. I Tim. 4,14,Tit.1,5). Prin ei s-a transmis harul preoțesc de la Hristos urmașilor lor în har-episcopilor,-celor învredniciți și împuterniciți și astăzi a da  celor aleși harul intrării pe drumul ierarhiei bisericii prin Sfânta Taină a Hirotoniei.

Sfinții Apostoli Tadeu și Bartolomeu, Apostolii armenilor, și-au îndeplinit misiunea de propăvăduire,slujire și organizare de biserici pe pământul Armeniei, transmițând harul preoției ucenicilor lor, preoți și episcopi aleși de ei, poruncindu-le și respectarea jurământului de slujire în biserica organizată pe acele locuri.

Biserica Apostolică Armeană are în fruntea ierarhiei sale Catolicosul, Patriarh suprem, Cel dintâi și cel mai mare dintre episcopi,cu autoritate supremă asupra bisericii armene din întreaga lume. Catolicosul este ales prin votul delegaților în Adunarea național-bisericească, urmând a-și îndeplini slujirea până la sfârșitul vieții ,purtând grija poporului său din locul cel binecuvântat de la Ecimiadzin. Este conducătorul canonic și administrativ al bisericii armene,concvoacă și dizolvă Adunarea național bisericească, precum și Consiliul Spiritual Suprem, decide asupra înființării sau desființării eparhiilor, promulgă decizii  obligatorii pentru întreaga biserică, rânduiește zilele pomenirii sfinților, săvârșește ceremonia sfințirii Mirului și  are puterea acordării treptei de Episcop în ierarhia bisericii prin hirotonie și ungere. După alegerea sa de către Adunarea național bisericească este un Catolicos de către 12 episcopi, deenind autoritatea supremă, vârful ierarhiei preoțești și bisericești, căruia îi datorează supunere întreaga suflare a creștinilor armeni și întreg cinul slujitorilor bisericii armene.

În ordine descendentă următoarea treaptă ierarhică este cea de episcop, conducătorul canonic și administrativ al unei eparhii, autoritatea supremă în acea eparhie, „supraveghetor” ales și numit peste o regiune cu mai multe comunități spre a le conduce și păstori, întâistătător care are în ascultarea sa mai mulți preoți cu parohiile lor, asupra cărora cercetează, veghează și decide, purtând grija pentru întreagă turma sa. Acesta trebuie să grăiască cele ce se cuvin învățăturii sănătoase și canoanelor sfinte ale bisericii, să fie  „fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, pașnic, nepoftitor de câștig urât, iubitor de străini, iubitor de bine, drept, cuvios, cumpătat… dar și să mustre pe cel potrivnic.,”(Tit. 1,7-9). Pe când sfinții Apostoli au primit de la Domnul porunca de a propăvădui învățătura Sa și a întemeia bisericile, sfinții episcopi au primit de la apostoli puterea și harisma arhieriei,spre a veghea și conduce aceste biserici,eparhiile formate. Harul cel sfânt și puterea autorității primite de apostoli dde la Hristos le-a fost transmisă episcopilor aleși spre a duce mai departe sarcina slujirii și vegherii bisericii.

Potrivit canoanelor bisericii episcopul este ales și uns pentru o eparhie, devenind conducătorul canonic și administrativ al acesteia, arhipăstor al tuturor credincioșilor de pe cuprinsul eparhiei,cu misiunea de a purta de grijă turmei sale  și a trudi necontenit pentru binele bisericii și respectarea sfintelor canoane,spre păstrarea strălucirii demnității sale arhierești și spre binele păstoriților săi. Conform harului ce i-a fost dat și puterii demnității arhierești sfințește biserici, hirotonește diaconi și preoți, sfințește icoane, povățuiește, păsstorește și decide asupra tuturor celor de trebuință spre buna chivernisire a bunurilor bisericii dar și pentru o mai rodnică osteneală a slujitorilor aflați sub ascultarea sa. Însemnele demnității sale sunt toiagul arhieresc, purtat pe întreg cuprinsul eparhiei și inelul episcopal, semn al legăturii sale pe viață cu biserica pe care o slujește.

Treapta ierarhică subordonată catolicosului și episcopilor este cea a preoților,slujitori și supraveghetori ai comunităților parohiale. Preotul este slujitor al parohiei sale, al turmei care i-a fost încredințată prin voia și decizia arhipăstorului-episcop, dator fiind a se afla mereu în mijlocul enoriașilor săi spre a-i sluji și spre respectarea jurământului de ascultare făcut în clipa primirii hirotoniei de la episcop.Prin slujire și ascultare trebuie să-și dovedească vrednicia să dovedească faptul că a primit pe merit acest har. Este datoria episcopului care va hirotoni de a cerceta cele de cuvință despre candidatul la preoție,dacă este botezat conform canoanelor bisericii,dacă părinții săi au fost cununați și dacă nu are vre-o slăbiciune trupească ce  l-ar împiedica a fi un adevărat păstor și vrednic slujitor. Oricare slujitor al bisericii trebue să -și dovedească mereu chemarea și dăruirea spre slujirea preoțească, dorința de ascultare dar și strădania spre jertfelnica osteneală duhovnicească,curată și dezinteresată. Slujirea sa trebuie să se arate a porni din inimă,din suflet curat,cu credință nezdruncinată, fără rătăciri și fără  teamă, cu dăruire desăvârșită, spre a fi turmei sale pildă de curățenie și nesminteală. Orice neîndeplinire a acestor cerințe,orice abatere de la drumul cel curat al adevăratei slujiri  , orice încălcare a jurământului ascultării constituie greșeli de neacceptat iar urmarea este doar una-caterisirea,ridicarea pentru totdeauna a dreptului de a sluji.

Sintetizând cele menționate, constatăm și afirmăm încă o dată adevărurile care se impun a fi acceptate și respectate de  către toți membrii clerului Bisericii Apostolice Armene.

Pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei se află Catolicosul Tuturor Armenilor, ale carui decizii sau dispoziții trebuie a fi acceptate și respectate de către toți cei aflați pe treptele ierarhice inferioare, episcopi, preoți, etc., care datorează ascultare și subordonare totală.

Principiul canonic al subordonării ierarhice  trebuie  urmat cu aceeași devoțiune și pe cuprinsul eparhiilor, unde episcopul chiriarh este conducătorul canonic și administrativ a cărui autoritate nu poate constitui subiect al îndoielilor,cercetărilor și verificărlor sfidătoare și stricătoare. Conform aceluiași principiu deciziile și hotărârile sale sunt obligatorii,fără putință de împotrivire.În situația în care canonul ascultării și subordonării ierarhice nu este respectat apar fenomene dăunătoare bunului mers al activității slujitorilor bisericii.prin aceasta fiind afectate  atât misiunea instituției bisericești cât și armonia comunității credincioșilor, fenomen constatat în ultima perioadă în Eparhia Armeană din România.

Fenomenul amintit mai sus s-a manifestat prin refuzul executării deciziilor Întăistătătorului Eparhiei, prin supunerea acestor decizii spre analiză și verificare unor persoane sau grupuri de persoane  care nici logic, nici legic și nici  din punct de vedere al cunoștințelor   despre  Sfintele canoane ale bisericii (culese din diverse surse  urmăritoare ale unor interese personale) nu au nici dreptul nici competența, nici autoritatea de a face aceasta. Refuzul acceptării legii ierarhiei bisericești, neascultarea arhiereului și nesupunerea în fața hotărârii Întăistătătoruui Eparhiei constituie pentru un preot un păcat tot atât de mare pe cât de absurdă este încercarea unora de a emite păreri și hotărâri într-un domeniu în care nu au nici calitatea  legală sau canonică de a o face, nici o minimă  competența specifică și necesară.

Atragem atenția că toate deciziile Întăistătătorului Eparhiei au fost luate în virtutea drepturilor canonice, dar și a celor prevăzute în Statutul Arhiepiscopiei Armene din România.Menționăm următoarele:

Art.22-Conducătorul Arhiepiscopiei este conducătorul spiritual și canonic al întregii Arhiepiscopii.

Art.26-f-primește, examinează și DECIDE asupra plângerilor contra clerului și le aplică pedepse conform canoanelor și normelor uzuale.

Art.27-…primind plângeri împotriva preoților este dator a ordona cercetarea la fața locului și în urma explicațiilor verbale și scrise ale împricinatului poate aplica sancțiuni conform canoanelor Bisericii Armene  și cu respectarea prezentului statut.

Art.28-În cazuri grave care reclamă o intervenție urgentă Arhiepiscopul poate suspenda din oficiu, în mod provizoriu,un preot vinovat chiar înainte de începerea cazului, ce va trebui  făcută în cel mult 30 zile.

Membrii Consiliilor parohiale sau ai Consiliului Eparhial, ceilalți enoriași sau membrii ai altor uniuni sau organizații nu au dreptul și calitatea de a se împotrivi deciziilor Catolicosului sau Episcopului Eparhiei   emise cu urmări  în domeniul dogmatic, canonic sau al impunerii respectării ierarhiei preoțești a bisericii. Acestea sunt exclusiv de competența Conducătorilor ierarhici,emise spre binele întregii instituții bisericești. Datoria și obligația preoților este de a -și arăta dăruirea spre misiunea la care au fost chemați prin slujire,ascultare și supunere,așa cum s-au angajat prin legământul sfânt  făcut înaintea hirotoniei,îngenuchiați cu smerenia potrivită (probabil și sinceră) în fața episcopului hirotonisitor și a mulțimii credincioșilor. Călcarea acestui legământ va atrage asupra făptuitorului pedeapsa caterisirii.

Respectare instituției bisericești, a sfintelor canoane, și a  ierarhiei  bisericii este dovada de necontestat a adevăratei, vrednicei slujiri, spre folosul și slava sfintei noastre Biserici apostolice. Doar prin aceasta slujitorii bisericii se vor dovedi vrednici și merituoși păstori care poartă grija turmei lor spre a o feri de „lupii cei răpitori” (Matei 7,15. Fapte 20,29).

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

 

  •  
  •