Mihai Stepan Cazazian

Comunicat de Presă – Ambasada Armeniei / Memoria Pierderii Împotriva Pierderii de Memorie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Raphael Lemkin, faimosul avocat polonezo-evreu, care şi-a dedicat viaţa studierii, la scară largă, a violenţei împotriva popoarelor şi care a iniţiat Convenţia Genocidului, a pus bazele conceptului de “Genocid” cu referire la Holocaust, termen pe care ulterior l-a folosit pe larg în legătură cu marea tragedie la care au fost supuşi armeni în Imperiul Otoman.

Într-adevăr, în urmă cu o sută trei ani, guvernul Junilor Turci din Turcia otomană a planificat, a organizat şi a comis masacre genocidare şi deportări ale armenilor care locuiau în patria lor istorică şi ancestrală. Ca urmare a acestor atrocităţi teribile, a căror punct culminant a fost atins în mijlocul şi în primii ani de după Primul Război Mondial, un milion şi jumătate de armeni au fost ucişi, iar un milion au trebuit să-şi părăsească casele şi să se răspândească în întreaga lume, formând o imensă diasporă armeană. La 24 aprilie 1915, un mare grup de intelectuali armeni au fost deportaţi din Constantinopol (actualmente Istanbul, Turcia) şi omorâţi cu brutalitte după aceea. Acesta este motivul penru care 24 aprilie a devenit zi de comemorare şi de aducere aminte pentru toţi armenii.

De atunci, fantomele care ne bântuie şi amintirile strigătoare ale Genocidului ne fac să cerem dreptate. Ele cer recunoaşterea tragediei de nedescris suferite de o naţiune, în timp ce aceia care au provocat această suferinţă, pretind că suferă pierderi de memoriei.

O mulţime de supravieţuitori ai Genocidului Armean şi-au găsit un refugiu sigur în Regatul României, care, fiind în aceeaşi alianţă cu Armenia, în timpul Primului Război Mondial, a fost printre primele ţări din lume care a oferit, oficial, la nivel de stat, un refugiu pentru aceştia. De-a lungul anilor şi deceniilor care au urmat, descendenţii acelor supravieţuitori au constituit o parte integrantă a societăţii româneşti şi şi-au adus contribuţia esenţială la progresul României şi la construirea democraţiei în viaţa socială, politică, economică şi culturală a ţării.

La comemorarea centenarulului genocidului armean, în 2015, preşedintele României, Klaus Iohannis a menţionat în mesajul său special următoarele: “La un secol de la evenimentele tragice din 1915, aduc un pios omagiu victimelor poporului armean, care a rezistat peste decenii vicisitudinilor istoriei si grelei incercari de la inceputul secolului trecut. Sute de mii de suflete nevinovate au pierit atunci in crima teribila care a umbrit umanitatea si care ne obliga astazi la recunoastere si reconciliere”.

Astăzi, după o sută trei ani, recunoaşterea genocidului armean nu este încă universală, iar reconcilierea este încă inaccesibilă datorită poziţiei de negare a statului turc. Iar din cauză că aceste crime împotriva umanităţii nu pot fi limitate, recunoaşterea genocidului armean de către Turcia pare totuşi de neconceput, cu excepţia cazului în care ţara respectivă îşi va accepta paginile întunecate ale istoriei sale, până atunci şi prevenirea tragediilor care “umbresc umanitatea” este la fel imposibilă fără recunoaştere. Cu toate acestea, doar prin recunoaştere se poate face justiţie, cel puţin parţială şi morală, şi doar prin recunoaştere se poate ajunge şi obţine reconcilierea. Urechile care nu aud şi ochii care nu văd nu duc nicăieri. Un semn promiţător este totuşi că societatea turcă modernă devine din ce în ce mai conştientă de această tragedie, iar şoaptele se transformă în voci, iar vocile spun adevărul.

Până astăzi, genocidul armean a fost recunoscut de Parlamentul European, Consiliul Europei, Consiliul Mondial al Bisericilor, Asociaţia Internaţională a Studiilor de Genocid, multe alte organizaţii internaţionale. De asemenea, 28 de state, printre care se numără Franţa, Italia, Grecia, Cipru, Belgia, Elveţia, Olanda, Suedia, Polonia, Slovacia, Lituania, Rusia, Liban, Siria, Argentina, Chile, Uruguay, Bolivia, Venezuela, Canada, Germania, Vatican, Paraguay, Luxemburg, Brazilia, Austria, Cehia, Danemarca … 48 de state americane, un număr mare de guvernări provinciale şi municipale din întreaga lume au recunoscut genocidul armean. Genocidul armean este cunoscut şi recunoscut de un număr mare de istorici şi cercetători proeminenţi.

https://www.agerpres.ro

  •  
  •