Sergiu Selian

COMENTARIU / Un post-scriptum de luat-aminte

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
19-12_2

Album with Sixty Original Photographs of German South-West Africa

La 2 iunie 2016, Bundestagul din Berlin (Parlamentul german), recunoscând săvârșirea de către Junii Turci din Imperiul Otoman a Genocidului armean în anii 1915-18, a făcut chiar mai mult decât atât: și-a asumat, în numele Germaniei, responsabilitatea în punerea la cale a armenocidului. Și, tot atunci, a adoptat o decizie similară privind masacrarea de către colonialiștii germani a triburilor africane Nama și Herero în anii 1904-07 (vezi articolul Competiții genocidare în „Ararat“ 1-2/2016). Deputatul de origine iraniană al Partidului socialist al tineretului, Niema Mossavat, a interpelat guvernul în legătură cu tratativele neoficiale dintre Germania și Namibia pe acest subiect. Reprezentantul special al guvernului, Ruprecht Polenz, membru al partidului Uniunea creștin-democrată, a răspuns că se lucrează la o declarație comună, relatând de asemenea, în ziarul „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, despre modalitățile de compensare, în funcție de necesitățile namibienilor: reconstruirea rețelei de alimentare cu apă în Namibia și un program de schimb de studenți între cele două țări.
Germania federală de astăzi se consideră moștenitoarea și urmașa legală a imperiului german, drept care admite răspunderea sa istorică. După ce a recunoscut partea de vină a Germaniei în comiterea Genocidului împotriva armenilor, ea se arată pregătită să facă și pasul următor.
În ceea ce privește genocidul din Africa, după ce în 1933 guvernul nazist botezase o stradă din München cu numele lui Lother von Trotha, căpetenia militară care a condus operațiile din Namibia la începutul secolului trecut, în 2006 primăria municipală a schimbat denumirea în Bulevardul Herero. Un an mai târziu, familia generalului, dând curs invitației primite de la conducerea tribului Herero, a vizitat orașul namibian Omaruru, unde nepotul generalului, Wolf-Thilo von Trotha, a declarat în public: „Noi, cei din familia von Trotha, suntem profund rușinați de cumplitele evenimente care au avut loc acum o sută de ani; drepturile omului au fost atunci grosolan încălcate“.
Dincolo de asimilarea trecutului său, Germania face efortul de a pune în discuție, pe plan international, politica și atitudinea colonialistă a statelor. În anul 2014, de pildă, a fost lansat proiectul Memoria colonială a Hamburgului, prima inițiativă de acest fel într-un oraș european. Pe când o „Memorie colonială a Constantinopolului“?

Sergiu Selian

 

 

 

 

 

 

  •  
  •