Mihai Stepan Cazazian

DOSAR 1915 / Primul Genocid al secolului al XX-lea nerecunoscut oficial încă nici după 100 de ani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

biblioteca

 

Un articol scris de un român. Un articol scris de un om care gândește despre umanitate, umanism și adevăr. Un articol scris de o conștiință care nu se lasă intimidat sau manipulat de Realpolitik și interesele geotrategice ale marilor puteri.Un articol scris de un ardelean care vrea să fie el însuși. Ceea ce atrage toată simpatia, solidaritatea și prietenia mea.
Bedros Horasangian

 

Primul măcel programat înfăptuit şi asistat cu indiferenţă totală de lumea întreagă al unei etnii pe propriul ei teritoriu multimilenar în umbra primei conflagraţii planetare în secolul al XX-lea a fost AXOR-ul armenesc care a premers SHOAH-ul evreiesc. Diplomaţia, strategia, politica şi interese „pragmatice” ale unor state mai mari ori mai mici, le împiedică sistematic de un secol în ciuda libertăţii, demograţiei „A dreptului omului” şi nu numai, să meargă pe drumul dreptăţii, istorice, a datoriei morale, a onoarei şi a umanităţii venind şi cu scuza penibilă şi perimată că, pentru armeni „niciodată nu este cel mai bun moment” după un veac de la aceste crime contra umanităţii săvârşită de turci contra armenilor în urma căreia au fost ucişi sălbatic în Turcia lui 1915, un milion şi jumătate de creştini armeni. În ciuda opoziţiei permanente a unor state, aceleaşi mereu, indiferenţa este abandonată tardiv şi un număr de peste 23 de ţări (ex. Franţa, Germania, Italia, Polonia, Belgia, Olanda, Grecia, Slovacia, Cipru, Argentina, Uruguay) au votat pentru adevăr, dreptate şi omenie.

Dacă cu adevărat, s-ar fi luat măsuri energice legale şi efective încă acum 100 de ani contra cinicilor şi negaţioniştilor şi a celor care i-au „reaşezat” (de fapt i-au reaşezat definitiv în gropi comune ori i-au abandonat în agonie pe cei 1,5 milioane de creştini) pe armeni în AXOR-ul cel nelegiuit, SHOH-ul evreiesc ar fi putut evitat ca şi dezastroasele genocide mai recente din Rwanda, Cambogia (Cambodgia, Kampucia), Yugoslavia, Sudan, Birmania.

Nu este nevoie de compararea genocidelor pe criterii de interese, non interese, pentru a înţelege şi recunoaşte suferinţa unor naţiuni. Din păcate şi cu regrete şi la aceste niveluri după cum se vede de o sută de ani, dublu standard, dublu etalon există şi se practică intens dincolo de vorbe, principii, legislaţie internaţională etc.

Desigur, jocurile politice, strategice şi „pragmatismul” au fost şi sunt încâlcite, sucite, capricioase, contradictorii, încrengăturile şi aspiraţiile comune de interese mondiale, meschine, cinice şi nemiloase fac ca sănătatea morală a lumii întregi de astăzi din aceste cauze să aibă mult de suferit fiind astfel previzibile noi măceluri ale unor etnii, noi genocide.

A nu-i recunoaşte martiriul celor 1.500.000 de sfinţişori, mucenici (nu 40… ci 1,5 milioane…) sfinţi, ucişi de mohamedani acum zece decenii înseamnă indiferenţă şi conspiraţie contra lor şi aşa sunt ucişi a doua oară…

Faimosul instrument de suflat confecţionat din lemn de cais, DUDUK-ul armenesc nu a încetat a cânta pe acorduri tradiţionale, prelung, trist, meditativ şi obsesiv de mii de ani la el acasă încă, urechile, ochii, creierul, sufletul şi interesele unora înseamnă de fapt, refuz şi încăpăţânare sistematică de a percepe realitatea şi dreptatea.

A nu şti să pierzi, a nu vrea să pierzi deloc niciodată, doar să câştigi mereu şi, mult oricând şi oricum în ciuda realităţii şi dreptăţii. Iată premisele pentru abuz, tragedii, nedreptăţi şi viitoare AXOR-uri…

 Petru TĂTARU

  •  
  •