Redactor

COMENTARIU Lacrimile şi visele premierului turc Recep Tayyip Erdogan

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

0,,16051453_401,00

Poate nu trebuie să ne intereseze atât de mult peripeţiile politice ale guvernului turc, dar nu putem rămâne indiferenţi la ce se întămplă acum în Turcia când soarta a aşezat Armenia în proximitatea ei, când ştim că acest vecin incomod se uită permanent cu ostilitate la ce se întămplă în ograda noastră şi când parlamentarul azer Zahid Oruj a declarat în gura mare că Turcia şi Azerbadgianul au acum armatele unite într-un singur tot. Nu că ne dau fiori declaraţiile acestui zevzec belicos dar totuşi nu te poţi culca pe o ureche.  Cum o fi cu această unire a armatelor când Turcia este membră NATO şi teoretic nu are voie să mişte în front, asta s-o explice premierul Erdogan, care de fapt nu se mai împiedică de nimic ce ar putea sta în calea marelui său vis nemărturisit: refacearea puterii sau măcar a dominaţiei politice pe care a avut-o  Imperiul Otoman. Opinia publică turcă căreia nu-i lipseşte causticitatea deja i-a acordat titlul de „Sultan”.

Dar visele sunt una iar realitatea este alta. Recent ministrul de externe egiptean Nabil Fahmi l-a mâhnit profund pe Erdogan, arătând că Turcia nu va putea niciodată să conducă lumea arabă doar prin simplul faptul că este o ţară musulmană. Cum se poate uşor observa Egiptul care este o ţară arabă, până acum a fost considerată ca fiind un port drapel al intereselor arabe şi nu este dispusă să cedeze acestă poziţie Turciei care nu este o ţară arabă. Mâhnirea premierului Erdogan s-a transformat repede în furie şi a trecut la atac acuzând că actualul guvern egiptean este nelegitim şi că a preluat puterea prin lovitură de stat iar pentru a sublinia cât este de supărat a rechemat pe ambasadorul Turciei din Egipt. Profitând de faptul că într-un incident fiica liderului Frăţiei Musulmane din Egipt a fost ucisă, premierul Regep Erdogan nu a ratat ocazia de a apărea la TV vărsând, în direct, lacrimi şi condamnând acţiunile criminale ale guvernului egiptean care ar face jocul unor puteri străine, reproşând Statelor Unite că recunoaşte legalitatea acestui guvern. În context Erdogan îşi manifestă îngrijorarea că aceleaşi forţe oculte care au acţionat în Egipt ar putea destabiliza şi situaţia din Turcia.

Ca şi cum aceste atacuri lansate împotriva SUA nu erau suficiente, recent, când secretarul de stat american John Kerry a declarat că armata egipteană a restabilit democraţia,vice-premierul turc Bekir Bozdag a ieşit imediat la rampă ironizându-l şi afirmând că produce ilaritate o asemenea declaraţie când este ştiut că loviturile de stat au demolat întotdeauna democraţia. După cum se poate constata „băieţii cei mai iubiţi ai unchiul Sam” s-au cam obrăznicit.

Premierul Erdogan este tare supărat şi pe Uniunea Europeană care şi-a permis să-l critice pentru modul în care au fost reprimate manifestaţiile de protest de la Istanbul şi Ankara. El este convins că – aşa cum a declarat – Turcia şi-a trecut cu bine examenul democraţiei în cazul manifestaţiilor şi de fapt cea care nu respectă regulile democratice este Uniunea Europeană care are opinii diferite de ale Turciei privind libertatea. De asemeni Erdogan a afirmat că U.E. are de învăţat de la realizările economice ale Turciei şi prin urmare guvernul turc consideră că nu are ce exemplu să urmeze din activitatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. S-ar putea pune întrebarea dacă această atitudine nu închide, pentru mult timp de acum încolo, porţile U.E. pentru Turcia. În realitate guvernul Erdogan înţelege foarte bine că un stat islamic – fundamentalist cum vrea el să transforme Turcia -, nu va fi niciodată primită în U.E. şi atunci doreşte să le întoarcă spatele cu trufie pentru a-şi urma drumul spre mult visata confederaţie islamică în care Turcia să aibă rolul conducător. În viclenia lui caracteristică, el mai ştie că printre ţările membre U.E. sunt destule state, printre care şi România, care ar vrea să-şi dezvolte acum relaţiile comerciale cu Turcia mergând la „Înalta poartă” în speranţa că vor putea ciuguli câte ceva din binefacerile miliardelor de petro-dolari, strecuraţi Turciei de ţările din Golf, ceea ce, din punct de vedere pragmatic, este explicabil şi scuzabil chiar dacă aceste demersuri îi gâdilă plăcut aroganţa şi orgoliul nemăsurat de periculos al  premierului Erdogan.

Permanent interesat să-şi întărească prestigiul faţă de ţările musulmane, premierul Erdogan ştie că antisemitismul este pe placul multor lideri ai lumii arabe. Astfel el ”a descoperit” că unii dintre artizanii tulburărilor recente din Turcia au fost membri comunităţii evreieşti care au cumpărat mass-media pentru a compromite avântul economic al acestei ţări. Şi uite aşa ambiţiosul premier consideră că şi-a mai adăugat o bilă albă în portofoliul său islamic în ciuda  SUA şi U.E.

Şi când ne gândim că noi, armenii, am sperat că o asemenea structură politică ar putea recunoaşte Genocidul. Hai să fim realişti !

Există o vorbă din popor care spune că „fiecare pasăre pe limba ei piere”. Credem că având puţină  răbdare vom putea constata dacă proverbul este adevărat.

 SEVAG   HAIRABETIAN

  •  
  •