Mihai Stepan Cazazian

COMENTARIU / Gambitul turcesc : ,,Sirificarea’’ războiului

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Scopul principal al scenariștilor și al conducătorilor războiului actual este expulzarea Federației Ruse din Caucazul de Sud și, eventual, din întregul Caucaz. Una dintre opțiuni este de a ,,imita situția din Siria’’ în Karabakh. Turcia vrea să intre în procesul de negociere, ca actor greu și influent, forțând  abandonarea formatului  Grupului de la Minsk al OSCE. Scopul principal al tuturor discursurilor președintelui Erdogan rămâne Grupul de la Minsk al OSCE și viziunea sa prin adoptarea modelului rezoluției de la Astana, în soluționarea conflictului  din Siriei și în cazul Caucazul de Sud.

Aluzia este simplă: sferele de influență pentru statele angajate în procesul de negociere sunt Turcia, Republica Islamică Iran și Federația Rusă. Deci, în cazul Turciei nu este vorba de activitatea eficace a forțelor menționate mai sus, ci mai degrabă prezența lor, ceea ce implică în mod involuntar ideea de ,,sirificare’’ a procedurilor și factorilor actuali cel puțin în cei ai conflictului. În cazul în care acest scenariu se va materializa, Turcia va fi partea câștigătoare, indiferent de rezultatul războiului cu Azerbaidjan.

Angajarea în câmpul de război din Karabakh a grupurilor teroriste care operează în Siria și Libia are drept mesaj sirificarea acțiunilor, atât militar, cât și politic.

În esență, războiul care a izbucnit la 27 septembrie 2020 s-a încheiat cu înfrângerea Azerbaidjanului. De fapt, Azerbaidjanul a lăsat comanda forțelor sale armate sub control turc.

Războiul în curs este între Armenia și Turcia. Turcia și Azerbaidjanul doresc să prezinte acest război ca fiind armeano-turc, astfel asigurând sprijinul statelor și națiunilor turcești. În contextul dat putem lua în considerare faptul că, potrivit mercenarilor grupărilor teroriste „Sultan Murad”, „Hamza” și „Nour al-Din al-Zenki”, care au o componentă etnică mixtă (inclusiv turci), militanții Mișcării Islamice din Turkistanul de Est (adică uiguri), care au câștigat experiența în luptele din Siria, au fost transportați în zona de război din inițiativa Turciei. În același timp, informațiile care au circulat, conform cărora sunt organizate demonstrații anti-armenești de către azeri vorbitori de turcă în Republica Islamică Iran (în Ardabil, Tabriz, Urmia), au ca scop închiderea frontierei dintre Armenia și Iran.

Cu toate acestea, războiul actual este și de natură ruso-turcă.

Consolidându-și poziția în Caucazul de Sud, Turcia își extinde propriul teren al negocierilor în Marele Orient Mijlociu. În plus, logica actuală a războiului tinde să slăbească Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), deoarece pune în mod constant în față eficiența alianței turco-azere (sub sloganurile „Două națiuni, un stat” și „o națiune, o armată”) iar consolidarea aliaților angajați în OTSC tinde să treacă în fundal.

De asemenea războiul are și o semnificație psihologică și demonstrativă. Deși armata turcă controlează multe bastioane militare și desfășoară acțiuni transfrontaliere în nordul Irakului, nordul Siriei și Libia, orice angajament militar al Turciei în Caucazul de Sud este de neconceput din cauza factorul rus, cu mult înainte de începerea războiului din septembrie 2020.

Trecând liniile roșii, Turcia a depășit și bariera psihologică împotriva factorului rus. Mai mult, ținând cont de tensiunile greco-turce din estul Mediteranei și de agravarea relației dintre Franța și Turcia în Caucazul de Sud (de fapt, războiul dintre Armenia și Turcia) vorbim și de un mesaj specific adresat Greciei și altor state UE despre caracterul decisiv al Turciei.

Implicarea noilor actori și factori din regiune se va combina și cu o schimbare imprevizibilă a echilibrului puterilor din regiune, care va duce în cele din urmă nu doar la o revizuire a formatului de negociere a problemei Karabakh-ului ci și la atragerea Rusiei către un ZUGZWANG* de-a lungul perimetrului etnic, religios și teritorial post-sovietic.

Dacă Armenia va trebui să îndeplinească funcția de fortăreață de separare între Turcia și lumea turcă, atunci Arțakh-ul (Nagorno-Karabakh) este principala ancoră a Rusiei în Caucazul de Sud.

Vahram S. Petrosyan, doctor în istorie, profesor asociat

David M. Manasyan doctor în istorie

_________________

*În jocul de șah, termenul zugzwang înseamnă o „mișcare forțată” în sensul „a fi forțat să joci”

(nota red. acest articol a fost trimis redacției de Alice Kanterian)

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *