Redactor

COMENTARIU / FOLOASELE UNANIMITĂȚII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
foto Andreea Tănase

            Euforia armenilor în urma votului unanim în Senatul american e de înțeles. Ca de obicei, spiritul analitic armenesc în fața evenimentelor istoriei sau absentează sau e estompat. Genocidul însăși e interpretat subiectiv, expus narativ-memorialistic iar cauzele sunt de obicei prezentate pe o paletă religios-psihologico-mentală și foarte rar la nivelul scopului ultim pragmatic și cinic-nemilos al turcului. Argumentul  suprem este panturanismul, dar care în anii post-gorbacioveni a eșuat în încercările sale nesusținute de o finanțare care lipsea. Dar să nu divagăm pe această direcție, de altfel puțin explorată. Să explicăm voturile camerelor americane.

            Însă  mai întâi să vedem ce ne aduce această recunoaștere venită din partea unui Stat fruntaș al lumii.                                                                                                                                           Numeric, împreună cu țările care au recunoscut deja Genocidul, și dacă am include și unele state componente ce alcătuiesc federația Australiei precum și unele orașe din Bulgaria  aproape o cincime din populației globului este alături de noi. Adică peste  1,2 miliarde de oameni! Dacă am aduce și China și India în acest concert am avea practic jumătate din populația globului alături de noi. Sunt calcule care ne pot ridica moralul. Dar consecințele genocidului rămân neschimbate.

            Apoi, mai putem spera că acele state care țin seama de prestigiul SUA vor putea fi convinse să voteze și ele la fel.  Dar consecințele genocidului vor rămâne tot neschimbate. De aceea, acțiunile legate de recunoașteri, care ne așează în postura de victime, trebuie suplimentate cu postura de cei care pretind restituirea pierderilor națiunii noastre, cauzate de genocid . (Raymond Kevorkian , ș.a.)

            Votul american nu este o surpriză pentru cei care urmăresc scena politică mondială. Unii se vor mira: de ce președinții americani, inclusiv Trump, au vorbit în favoarea armenilor dar…nu au pronunțat cuvântul cheie, genocid, menajând Turcia?

            Răspunsul vine din trecutul comparat cu prezentul.

            URSS era o cetate inexpugnabilă, Din vest avea cordonul statelor socialiste, în est era vasta  Chină comunistă, în nord mările înghețate unde patrulau spărgătoarele de ghiață atomice ale URSS, iar în sud singura vulnerabilitate era Turcia, cea care avea un dosar istoric de circa 18 războaie cu Rusia. De aceea Turcia a fost vărâtă în NATO, si subvenționată generos ani de-a rândul.Totuși NATO nu i-a sărit în ajutor atunci când Turcia a avut nevoie. Nici UE nu s-a grăbit s-o primească dezamăgind mereu așteptările turcești.

            Odată cu venirea lui Donald Trump la presedinția SUA, tabloul lumii, care se mai modificase între timp, s-a schimbat radical. Mai întâi Trump, care înainte de a fi politician este în primul rând businessman, a adoptat doctrina eliberarii SUA de orice obligații ce reies din acorduri și tratate care îi limitează mișcările. Asta a fost promisiunea campaniei sale electorale si de care se ține de cuvânt cu consecvență, în pofida atacurilor adversarilor săi politici din SUA și din exterior. În plus SUA și-a modicat mult distribuția forțelor sale militare pe eșichierul mondial.

            Mai întâi, URSS nu mai există. Vestul Rusiei nu mai este sub controlul ei economic și nici politic. Nordul mărilor înghețate este acum patrulat și de submarinele atomice americane, iar țările baltice, acum membre NATO, accentueză prezența militară americană sub diferite forme, inclusiv numărul trupelor și armament.  Iar sudul? Afganistanul este sub control american. Irakul este sub control american. URSS nu a fost niciodată înconjurată de americani ca Rusia acum. Turcia capricioasă și dificilă nu mai este necesară, nu mai prezintă încredere.  Mai cu seamă că Rusia a reușit să uite de cele 18 războaie ruso-turce și inamiciția străveche și a transformat Turcia într-un aliat credincios.  Se spune că zădărnicirea puciului (atribuit lui Fethullah Gülen) a fost cu sprijinul Rusiei. Gazoductul South Streem de care va beneficia și Turcia, este încă o agrafă  care o leagă de Rusia. Recentele livrări de AAA (armament anti aerian-rachete) ale Rusiei către Turcia (S-400) au enervat SUA  care a amenințat Turcia că va sista programul de livrare a avioanelor de luptă F-35. Răspunsul lui Erdogan a fost decizia de a cumpăra avioane mai performante (Suhoi) din Rusia pe care le-a vizionat la demonstrația aviatică dela Vnukovo. Mai mult, Rusia a inaugurat recent șantierul viitoarei centrale atomice din Turcia livrată în condiții avantajoase.

            Așa încât votul Camerelor americane era un cartuș cu alice tras într-un lup cenușiu deja înstrăinat. Dar merită oare osteneala?

            Deși voturile sunt expresia unor foruri care nu țin seama de Președinte (Camera Reprezentanților poate  să demită pe Trump dacă sunt îndeplinite condiții juridice pentru asta) aceste voturi vin în siajul viitoarei sale campanii  care vizează  realegerea sa pentru un al doilea mandat. De ce? Să privim lucrurile din perspectiva lui Trump. Președintele știe că armenii din SUA au rămas de fiecare dată nemulțumiți când, la comemorarea anuală din 24 aprilie, nu se pronunță cuvântul genocid. Lucrul acesta l-a făcut chiar și el anul acesta în aprilie. Dar acum la orizont vine realegerea sa și el se află sub tirul continuu al adversarilor politici neobositi. Ori cu aceste două voturi ale Camerelor Congresului el este sigur de 1,5 milioane de voturi ale armenilor trăitori în SUA. A pierdut Turcia? So what! Ea era oricum în derivă, iar acum s-a culcușit în brațele Rusiei. Așa că…

            Dar, așa cum a spus un fost președinte al ONU, în politică nu există dușmani permanenți și nici prieteni permanenți, există doar interese permanente. Idila turco-rusă nu este chiar pasională. De pildă Turcia nu vrea să depinđă total de gazele rusești, De aceea a început forajele petroliere în Mediterana stârnind proteste.

            Pentru noi, chiar dacă nu sunt înlăturate consecințele genocidului, aceste două voturi sunt doi pași înainte pe drumul refacerii.

            Și nu este cazul să ne culcăm pe lauri, căci mai avem un drum lung de parcurs.  Dar uneori Istoria ne permite să grăbim pasul…

Aceste considerații sunt valabile azi. Dacă tabloul politic se modifică ele trebuie revăzute. Președinții vin si pleacă, economiile fluctuează, alianțele se încheie si se destramă. Politica este un domeniu al probabilităților si al oportunităților.

A.Sahag

  •  
  •