Mihai Stepan Cazazian

COMENTARIU. Final spectaculos în afacerea „Ergenekon” *

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

zu88k_ergenekon11

I se mai poate spune şi marea victorie a premierului turc Recep Tayyip Erdogan liderul partidului Justiţie şi Dezvoltare care după aproape 5 ani a reuşit să determine justiţia acum la început de august, să se pronunţe cu sentinţe grele în aşa zisul proces „Ergenekon” în care au fost inculpaţi peste 270 de persoane, generali, colonei, ziarişti,oameni politici,deputaţi,academicieni,etc. Toţi fiind acuzaţi fără prea multe probe, că au complotat pentru răsturnarea guvernului Erdogan. Fostul şef al Statului Major al armatei generalul Ilker Basbug a fost condamnat la închisoare pe viaţă, la fel şi coloneii Dursun Cicek,Fuad Selvi şi Hasan Ataman Yildirim. Aceaşi condamnare au primit ziaristul Tuncay Ozkan, liderul Partidului Muncitorilor Dogu Perincek şi avocatul Kemal Kerincsiz. Încă trei generali au fost inculpaţi şi condamnaţi în acelaşi proces fiind acuzaţi de încercare de încălcare prin forţă a Constituţiei.

Cum s-a ajuns la un asemenea deznodământ fără precedent în istoria Turciei moderne unde armata,puternica armată turcă, apărătoarea principiilor kemalist-laice,care până nu de mult asigura monitorizoarea vigilentă a tuturor guvernelor civile care s-au succedat la conducerea Turciei şi care atunci cînd a considerat că un guvern derapează de la perceptele kemaliste nu a ezitat să-l răstoarne şi chiar să trimită la spânzurătoare un premier mai recalcitrant cum a fost cazul nefericitului Menderes, acum să fie îngenunchiată şi chiar umilită ?  Premierul Erdogan care a pozat tot timpul într-un islamist moderat şi liberal dar care în realitate îşi propune transformare Turciei într-un puternic stat islamic, a înţeles că nu va putea reuşi această transformare dacă nu va neutraliza trufia dominatoare a periculoşilor generali turci.

Un prim pas de mare îndrăzneală şi riscant pentru viitor său, dar care pentru o perioadă îi poate consolida puterea,a fost ca prin căi oculte,încă nedesluşite pe deplin, guvernul Erdogan a reuşit să obţină enorme credite şi investiţii de la ţările din Golf, deosebit de interesate de apariţia în lumea islamică a unui puternic stat religios, cum se prefigurează a deveni Turcia islamică care ar putea să  joace un rol eficient de arbitru în aplanarea unor conflicte din orientul mijlociu fără implicarea puterilor occidentale,contribuind astfel la realizarea unui bloc al ţărilor musulmane căt mai bine consolidat. Se vorbeşte de un împrumut de 80 miliarde dolari care a fost acordat încă din 2010 de cei din Golf. Această ploaie de aur stă de fapt la baza mult trâmbiţatului boom economic al Turciei şi care trebuie să dovedească lumii dar în primul rând electoratului turc calităţile guvernării Erdogan care le-a adus prosperitate şi bună stare. Nu de mult într-o cuvântare primul ministru Erdogan a asigurat pe turci că pănă în 2023 Turcia va fi printre primele 10 ţări cu cea mai mare dezvoltare economică.

În momentul de faţă Europa este căzută în extaz faţă de succesele economice ale Turciei deşi economiştii de reputaţie mondială precum David Goldman şi alţii, explică că acest balon umflat artificial nu prevede nimic bun şi va sfârşi lamentabil dezumflându-se încet dar sigur. Potrivit experţilor F.M.I. Turcia va înregistra deja în 2013 o încetinire pronunţată a ritmului de creştere economică. Nu ne propunem aici să facem o analiză de specialitate a situaţiei economice a Turciei dar este limpede că ea ascunde unele aspecte întunecate ignorate de clasa de mijloc,de populaţia rurală şi de pauperi care sunt mulţumiţi. Cert este că  Erdogan fiind sigur de simpatia şi adeziunea acestei părţi a populaţiei Turciei a hotărât că este momentul când poate  să atace conducerea armatei preluând cum se spune în termeni de specialitate, iniţiativa ofensivei înainte ca armata să poată organiza previzibila sa debarcarea. Prevalându-se de existenţa organizaţiei secrete „Ergenekon” care începuse să polarizeze nemulţumirile armatei şi a unei mari pături din rândul intelectualităţii, guvernul Erdogan a organizat „demascarea” vârfurilor şi arestarea lor. Cum s-ar spune i-a prins pe picior greşit şi nepregătiţi. Decapitată de conducere, armata turcă s-a dovedit cel puţin până în prezent incapabilă de o ripostă. Doar câţiva generali cu ceva funcţii de conducere au demisionat în semn de protest,dar aceasta nu-l poate deranja pe şmecherul premier,care în tinereţe vindea în piaţă covrigi cu susan.Va găsi el,aşa cum se întâmplă peste tot,câţiva generali şi dacă nu, îi va crea el, care să accepte obedienţa faţă de guvernul său.

Element versat şi probabil bine consiliat, Regep Tayyip Erdogan s-a grăbit să numească la conducerea serviciilor secrete turce (MIT) pe omul său cel mai de încredere Hakan Fidan.Despre acesta se ştie că a cochetat întotdeauna cu mişcarea islamică. Iniţial a fost şeful unei agenţii de „dezvoltare” şi a ţinut legătura cu liderul islamist Fatulah Gulen care trăieşte în exil în SUA şi care a fost artizanul venirii la putere a lui Erdogan. Ulterior Hakan Fidan a fost numit reprezentantul Turciei la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică iar de aici înscăunat direct la MIT având bineînţeles ca principală misiune să asigure spatele premierului şi să supravegheze cu maximă vigilenţă mişcările generalilor şi ale coloneilor  rămaşi în libertate. În luna iunie anul acesta Hakan Fidan a primit în taină vizita lui Tamir Pardo şeful serviciilor secrete al Israelului (Mossad) pentru a discuta unele probleme de interes comun cum ar fi situaţia din Siria şi Iran. Întors acasă Tamir Pardo a declarat destul de îngrijorat că atitudinea lui Hakan este pro-iraniană şi are tendinţe islamiste.

Referindu-se la „Ergenekon” ziaristul armean Markar Esayan de la ziarul turc „Taraf”( Parte) încearcă cu tact să explice :”Nu este ceva nou pentru Turcia arestarea şi condamnarea unor personalităţi până mai ieri considerate intangibile.Din punctul meu de vedere acest „Ergenekon” începe din 1913 odată cu acţiunile Partidului pentru Uniune şi Progres care includea asasinate,lovituri militare de stat,etc. Ergenekon nu este o organizaţie,este o stare în sine,o modalitate de conducere a statului în care aparatul guvernamental acceptă folosirea forţei,executarea deputaţilor şi a miniştrilor aşa cum s-a mai făcut.” Curajoasă afirmaţie care este de fapt în tonul general a majorităţii ziariştilor turci care nu se lasă intimidaţi de numeroasele arestări şi procesele ce le sunt intentate de guvern. În acest sens scriitorul şi ziaristul american Paul Auster a afirmat încă de anul trecut că vrea să viziteze Turcia pentru a se documenta asupra situaţiei alarmante privind persecuţia ziariştilor turci. Auzind de intenţia acestuia, premirul Erdogan a spus cu sarcasm :” probabil şi acesta este implicat în complotul Ergenekon, să vină.”  Cotidianul turc cu cel mai mare tiraj „Hurriyet” sub semnătura ziaristului Selim Tursen îşi exprimă speranţa că sentinţele date în procesul „Ergenekon” vor fi anulate la Curtea Supremă şi se va restabili astfel încrederea în justiţia statului turc.

Pentru a calma spiritele guvernul Erdogan cunoscând marea dorinţă a turcilor de a ajunge să fie consideraţi cetăţeni ai Uniunii Europene, a lansat neoficial versiunea că împiedicarea armatei de a se mai amesteca pe viitor în politica guvernelor, a fost cerută în mod expres de Uniunea Europeană, aceasta fiind una din condiţiile esenţiale pentru admiterea Turciei în U.E.  Nu ştim dacă este o diversiune sau este adevăr dar poate într-o zi dl.Barosso va clarifica această problemă.

Acest proces al lui „Ergenekon” a împărţit în acest moment Turcia în două, spiritele sunt foarte agitate,se aşteaptă ceva deşi nu prea se ştie ce şi totuşi Guvernul Erdogan îşi continuă neabătut drumul spre o putere islamică absolută şi în acest sens se lucrează intens pentru modificarea în cel mai scurt timp a Constituţiei care va transforma Turcia în republică Prezidenţială, acordând puteri sporite preşedintelui ce va fi ales în anul viitor,Erdogan avînd mari speranţe şi bine întemeiate de a fi ales Preşedintele unei Republicii care va arunca peste bord toate principiile kemalismului laic îndreptându-se fără echivoc spre un stat islamic conservator ale cărui principii democratice vor căpăta probabil nişte forme mai originale.

Toate bune şi frumoase pentru guvernarea Erdogan,mai ales că reacţia SUA se lasă aşteptată.

Va accepta oare SUA ca puternica şi bine dotata armată turcă, pe care a creiat-o chiar ea încă din timpul războiului rece pentru a avea în coasta Uniunii Sovietice un aliat de nădejde,să devină acum o forţă în mâna unui stat islamic care poate oricând să alunece spre extremism ?

Nu va manevra oare SUA, prin influenţa pe care o are în ţările din Golf, ca să închidă robinetul petro-dolarilor ce curg spre guvernul Erdogan,ca să-l trezească la realitate ?

Iată numai două întrebări care probabil îşi vor găsi răspunsul în cel mai scurt timp.

Sevag Hairabetian

* Ergenekon este denumirea unei localităţi – provenită din mitologia turcă, care afirmă că acolo (în Asia Centrală) ar fi fost leagănul poporului turc.

 

  •  
  •