Redactor

COMENTARIU / De ce TRATATUL DE LA KARS din 1921 este NUL și NEAVENIT

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Turkish gains (dark red) in the Treaty of Kars (1921)

Tratatul de la Kars avea ca obiect trasarea frontierei dintre Armenia (URSS) și Turcia. El a fost încheiat la 13 Octombrie 1921. Părțile semnatare erau Turcia, Rusia, Azerbaidjeanul, Georgia si Armenia.

Turcia era încă sultanat, și singurul care avea drept sa încheie tratate era Sultanul. La Kars s-a prezentat generalul Kazim Karabekir, Veli Bei și Mohtar Bei ca reprezentanți ai Marii Adunări Naționale a Turciei. Deci semnătura lor era nulă. Republica kemalistă a fost fondata abia în anul 1923.

Rusia nu era recunoscută, la acea dată, de nici un stat. Ea nu era încă subiect de drept internațional. Rusia Sovietică a fost fondată la 29 decembrie 1922. Celelalte republici sovietice, erau ocupate de Rusia și ca atare caracterul independent al semnăturii lor este cel puțin îndoielnic. Prin urmare toate semnăturile care stau pe acest tratat sunt nule și neavenite iar Tratatul de la Kars este nul de drept.

După război, în 1945, Molotov a încercat sa ridice chestiunea Karsului și Ardaganului, dar problema a fost abandonată. Guvernul Republicii Armenia nu recunoaște validitatea acestui tratat, însă nu aduce chestiunea în discuția internațională.

Tratatul prevedea cedarea către Turcia a oblastului Kars, uezdul Surmalu, cu muntele Ararat, orașele Igdir, Koghb, Kars, Ardahan, și Oltu. În plus uezdul Nahicevan era dat sub jurisdictia Azerbaigeanului , cu o frontieră de 15 km cu Turcia.

Practic frontiera dintre Armenia și Turcia nu este reglementată oficial.

Rediscutarea acestei probleme implică mai multe nivele. Unul este pacea de la Brest Litovsk unde Lenin a vândut interesele Rusiei Kaizerului pe un vagon de arme si aur, semnând o pace separată rușinoasă cu Germania. Apoi, când Germania a capitulat pacea a fost denunțată. Era momentul să se revină la renunțarea cedării Karsului și Ardaganului. Dar la Brest Litovsk (3 martie 1918) turcii au cerut retrocedarea teritoriilor cucerite de Rusia in 1878. Din partea Armeniei nu s-a prezentat nimeni deoarece Republica Armeană s-a înființat trei luni mai târziu, la 28 mai 1918. Al doilea nivel este tratatul de la Sevres, neanulat dar neratificat și prevederile Arbitrajului Statelor Unite privind frontiera Armeniei de Vest (Spațiul Wilson).

Complexitatea problemelor și forțele implicate fac această problemă să rămână în suspensie. Ea nu se poate rezolva doar în plan politic sau militar. Este necesar un efort a fiecarui armean din fiecare colț al lumii acolo unde l-a aruncat soarta. Voința colectivă, unanimă, este mai puternică decât orice armată și orice armă. Individualismul însă nu are sorți de izbândă.

Arpiar Sahaghian

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *