Mihai Stepan Cazazian

COMENTARIU / SUREN T. SARGSIAN : CENTENARUL  ARMISTIȚIULUI  DE LA MUDROS

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

1918 – Aliații ocupă Istanbulul

Acum o sută de ani, în anul 1918, la 30 octombrie, în golful Mudros al insulei grecești Lemnos, prin Armistițiul semnat între reprezentanții Antantei și a Imperiului Otoman, s-a încheiat Primul Război Mondial. Ca urmare a acestui război fără precedent prin uriasele pierderi de vieți omenești, ce a cuprins planeta au fost înlăturate pentru totdeauna de pe scena istoriei trei imperii: Țarist, Austro_Ungar și Otoman. Puterile coloniale ca Franța, Marea Britanie și altele s-au zdruncinat și au avut pierderi teritorii importante. Războiul a durat 4 ani, 3 luni și 10 zile, și a înregistrat 20 milioane de victime.

Epidemiile și foametea au mai secerat alte 10 milioane de victime. Părțile beligerante au înregistrat cheltuieli directe militare în valoare totală de 200 de miliarde de dolari (la prețurile acelor ani). Profituri au înregistrat învingătorii si fabricanții de furnituri militare.

Marinari și tunari britanici la Turnul Galatei

 

Războiul mondial a fost cea mai mare tragedie pentru poporul armean. Au fost înregistrate cele mai mari pierderi demografice de circa 2 milioane de victime. În această nouă etapă a istoriei turcii au înregistrat primul Genocid din istorie. Prin cele mai sălbatice silnicii ei au nimicit peste 1,5 milioane de armeni nevinovați. În perioada imediat de după război Puterile Antantei au folosit, pentru prima dată, termenul de „crimă împotriva omenirii și civilizației” acuzând pe turcii otomani pentru uciderea a 1,5 milioane de armeni, însă doar după douăzeci de ani omenirea a fost martoră a Holocaustului iar mai târziu la genocidele din Cambodjia, Ruanda și altele.

Poporul armean care a înregistrat cele mai mari pierderi relative, în favoarea victoriei aliaților, avea mari speranțe din partea Puterilor Antantei. Însă și de data asta interesele lor politice si economice au prevalat și poporul armean nu numai că nu a primit nimic dar aflându-se între nicovala si ciocanul turco-rus, și-a pierdut și statalitatea sa și aproape totalitatea teritoriilor sale istorice. Nimic nu au schimbat nici acordurile de pace ce au urmat.

De la armistițiul de la Mudros s-a scurs multă apă la vale. A trecut un secol în decursul căruia poporul armean a urmărit constant recunoașterea drepturilor sale și a adevărului prin rezolvarea Problemei Armene. Această acțiune continuă și azi. Đesigur avem acum realizări de netăgăduit, peste treizeci de state din lume, personalități celebre precum și o serie de organizații internaționale importante au recunoscut Genocidul, a fost recâștigat Arțakhul, se dezvoltă economia statului, o armată deosebit de combativă, o zestre intelectuală bogată, și o generație tânără animată de mari speranțe de viitor care acționează cu încredere în sensul clădirii unui viitor stabil. Însă lupta continuă și Problema Armeană așteaptă în continuare soluționarea sa.

În perioada postbelică, desigur, au fost înregistrate o serie de realizări în baza celor 14 puncte wilsoniene care ulterior au fost incluse și în reglementările ONU, în actul final de la Helsinki, devenind baza obținerii independenței pentru multe țări. Multe popoare au izbutit să devină stăpâne pe soarta lor. Din păcate acest drept este frânat de o rezervă din care cauză poporul din Arțakh, în ciuda luptei sale de zeci de ani, nu poate beneficia de el.

Cu toate că dupa Primul Război Mondial a fost creată precursoarea ONU, Liga Națiunilor, cu scopul de a instaura o pace stabilă și durabilă și să prevină excesele, am asistat, tot mai des, la noi excese care s-au înmulțit. Au fost ignorate cele mai elementare drepturi ale omului, și chiar dreptul la viață. Este evident că omenirea nu învățase nimic. Și a izbucnit cel de al Doilea Război Mondial după care a urmat cursa înarmărilor al cărui capăt nu se întrevede nici în prezent.

Zilele acestea, cu prilejul centenarului încheierii Primului Război Mondial, conducătorul Revoluției de Catifea, Nikol Pașinian în alocuțiunea sa de la Paris a spus: „Noi nu putem schimba istoria, dar istoria ne poate schimba pe noi, astfel ca viitorul nostru să fie mai bun”, iar apoi a subliniat că înainte de toate trebuie să ne amintim de lecțiile acelui război. Într-adevăr omenirea are nevoie să-și împrospăteze memoria sa colectivă astfel ca în cazul în care vreun stat va încerca să rezolve problemele pe calea războiului trebuie nu doar să i se oprească mâna și să fie împiedicat s-o facă ci și să fie pedepsit cu asprime.

Și într-adevăr, omenirea trebuie să înțeleagă faptul că războiul este o tragedie globală pentru toate popoarele implicate. Și că nu există învingători și învinși, deoarece războaiele nu aduc decât pierderi, suferință și ruină oamenilor. Și deși omenirea a înțeles demult necesitatea interzicerii armelor de nimicire în masă, aceasta nu a împiedicat fabricarea de arme de tip nou. Este un curs periculos ce contiuă și în zilele noastre.

Tocmai din acest motiv, noi nu numai că prețuim importanța istorică a Mudros-ului ci spunem cu convingere: niciodata nu trebuie să uităm Primul Război Mondial, și durerea de neșters pricinuită atunci poporului armean, am înțeles lecția și vom opri mâna încendiatorilor și-i vom pune în afara marii familii a umanitătii.

Suren T. Sargsian

AZG, NR 43/ 16 noiembrie 2018

Traducere A.S.

N.T. Pentru claritate redăm actele succesive care au pus capăt Primului Război Mondial.

3 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk – între Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Regatul Bulgariei, Imperiul Otoman și Rusia bolșevică (Pace separată)

30 octombrie 1918 , Armistițiul de la Mudros – Imperiul Otoman și Antanta (Capitularea Imperiului Otoman)

3 noiembrie 1918 VILLA GIUSTI (PADOVA) – între Austro Ungaria si Italia, fiind vizate toate lupteloe de pe fronturile Austro Ungare

11 noiembrie 1918 vagonul mareșalului F. Foch (pădurea Compiègne ) – între Germania și Antanta reprezentată de mareșalul Foch, ofiteri superiori Britanici etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *