Bedros Horasangian

COMENTARIU / Bedros Horasangian : Vandalizarea cimitirului evreiesc de la Huși

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Foto: Federația Comunităților Evreiești din România

În plină campanie electorală pentru europarlamentare. Apar și alte incidente. Veniți și semnați, ca să aveți ce votați, ni se adresează galeș un îndemn de pe  frumoasele corturi electorale, „Wievil costed?”, era o întrebare standard pe plajele României în anii 60 când apăreau cehoaicele și polonezele cu marfă de vânzare etc., chiar dacă nu ne trage ața convingător către nimeni. Fiecare se poate lăsa sedus de mesajele electorale care se îmbulzesc. Sau nu, ba a mai apărut și chestiunea referendumului. Că așa, că altfel, că nici cum. Dincolo de isteria cu care Președintele PNL se adresează adversarilor săi politici – o șleahtă de derbedei ( măi să fie…) și o să-i batem de o să le sune apa în cap( oare cum vine așa ceva?) dincolo de utilizarea unui minor, propriul băiețel, adus pe scena electorală la Brașov, de noua vedetă politică Rareș Bogdan, pusă să mobilizeze/electrizeze electoratul pasiv sau indiferent, ca și gestul iresponsabil al acestuia de a pomeni de pântecul soției , prezentă la manifestarea publică și care va aduce curând un copil, și nu ar vrea să plece din România etc– sinistre și condamnabile aceste ieșiri publice iresponsabile etc. Partidele politice intră în fibrilație. Ceva nu e în ordine în România și acel patetic Așa nu se mai poate devine monedă curentă la schimb cu ridicatul din umeri, Asta e! Nu cu multe zile în urmă. Cimitirul evreiesc din Huși, jud. Vaslui, România, a fost vandalizat. Primarul localității zice, senin, noi n-avem antisemiți pe aici, o fi fost de vină vântul. Sau vreo alunecare de teren. Sau au fost făcute lucrări fără expertiză tehnică. Wow, foarte tare, oare nu cumva pe armenii trimiși în deșert și pe evrei la Auschwitz tot vântul i-a ucis ? Sau cine a făcut barbaria asta? Sau cum să spunem, dacă nu (mai) știm mai nimic despre vandali, care nu erau chiar niște militanți pentru statul de drept și libertatea de expresie. Iată cum un nume de trib germanic din Evul Mediu timpuriu –două mii de ani nu e de acolo-dincolo – despre care nu se mai știe mare lucru  devine sinonim cu violența, distrugerile și acte barbare. A face totul praf. Știm bine ce produc huliganii de azi – pe stadioane, pe stradă sau oriunde ar putea exprima un anume mod de a fi violent – dar știm bine că numele lor a rămas de la o familie de britanici Hooligan, care avea obiceiuri nu prea ortodoxe. Vandali sau huligani, ce-or fi fost, într-o noapte de martie 2019 – secolul XXI – au făcut praf câteva zeci de pietre funerare din cimitirul din Huși. Un pogrom al pietrelor. Care sângerează și ele, chiar dacă nu pot striga, vorbesc. Fotografiile prezentate de Comunitatea Federațiilor Evreiești din România, sunt extrem de sugestive. La fel de și revoltat și acuzator este și comunicatul emis de CFER și luarea de cuvânt a deputatului Silviu Wexler în Parlamentul României. Am mai aflat și despre o promovare de biscuiți în România legată de numele lui Hitler, stai și te crucești! ( In SUA nu mai ai voie să folosești o astfel de expresie, dar asta ar fi o altă căciulă). Un protest urmat de nimic. La Huși, manifestare antisemită sau un simplu act de vandalism? S-a întâmplat ceva, s-a creat o anume emoție, a protestat cineva ? Nu. Tăcere totală. Suntem ocupați cu alegerile parlamentare, cu referendumul din 26 mai, cu pregătirile de Sfintele Sărbători Pascale, cu vacanța de 1 mai – unde mergem unde punem grătarul ? etc. Ar fi bine, dacă nu am fi îndemnați mereu să ne văicărim că e rău. Se aude mereu și iar, acel bocet așa nu se mai poate, livrat sub multiple forme. O fi așa, la limita răbdării, n-o fi așa, se exagerează vădit, nu știm bine. Fiecare vede, aude, simte trăiește pe pielea lui. Să revenim. Evident că autoritățile locale au demarat – un termen standard în asemenea situații, dincolo de lentoarea procedurilor de urmat – o anchetă. E clar că nu niște copii au făcut au produs acest incident cu totul reprobabil, regretabil și condamnabil. Și o spunem ca simplu cetățean român. Atât. Este limpede – la o iute analiză a fotografiilor – că n-a fost vorba de un incident creat de câțiva cheflii puși pe hârjoană cu niște pietre funerare. Este clar – dacă citim uluiți comentariile și postările la materialul prezentat pe Hotnews – că ar fi greu de acceptat ingerința rușilor la un asemenea incident, doar ca să creeze probleme – antisemitismul, care nu ar exista în România- românilor. După cum se afirmă, frisonant, într-o postare. Există sau nu antisemitism în România? Am fi tentați să spunem la o iute ochire, că nu. Față de ce se întâmplă în alte țări, putem spune că nu. Dar în subteranele vieții românești el, antisemitismul, circulă dinspre trecut spre viitor. Avem o legislație care condamnă nu doar Holocaustul și Genocidul, dar și orice fel de manifestări rasiste, naționaliste sau antisemite. Dincolo de faptul că numărul evreilor a scăzut exponențial în ultimele decenii, dincoace de faptul că au apărut alte priorități ale societății românești decât chestiunea evreiască așa cum era acum 100 de ani. Și totuși. Este clar că există o puternică recrudescență a antisemitismului și a luărilor de poziție antiisraeliene. In Europa, în Statele unite. Exemple, puzderie, săptămână de săptămână. Că este vorba de ieșirile publice ale celor trei congreswomen – Rashida Tlaib, Alesandra Ocasio- Cortes și Ilhan Omar, extrem de agresive, democrate tustrele, care atacă cu fiecare prilej. Atât pe evrei, cât și statul Israel, acuzat de rasism și colonialism, de-l obligă pe vicepreșentele american Mike Pence să fie nevoit să declare „Antisemitism has no Place in the Congres!”. Sau că este vorba de atentatul de ultimă oră de la Buenos Aires. Nici în Franța lui Emanuel Macron treburile nu stau prea vesel, comunitatea iudaică, foarte veche, din Hexagon, se simte amenințată și deja este creat un curent  de a părăsi Franța pentru locuri mai sigure. Semnele și semnalele date de grupările islamiste din marile centre urbane din Europa sunt cu adevărat terifiante. Nu intrăm în detaliile care ne stau la îndemână. De la numărul și numele orașelor britanice care au primari musulmani, la cartierele din Marsilia, Rotterdam sau Hamburg unde seara e mai bine să stai acasă dacă nu porți burqa și hidjab. Bon. Este clar că asemenea acte, sub nici o formă, nu pot fi tolerate și îngăduite. La noi, în România, la noi, în Uniunea Europeană, la noi, în noi în SUA – că tot suntem parteneri strategi în NATO. Multe incidente ( grave) și luări de poziție( nu mai puțin grave) trec prea lejer pe lângă noi. La București. Unde autoritățile centrale sunt obligate să dea un răspuns și să nu se facă, deh, că plouă. Cine pedepsește vinovații și cine plătește restaurarea pietrelor de mormânt de la Huși? De plouat tot o să plouă, sunt anunțate ploi. Și autoritățile românești se fac că plouă.

(Articol preluat din Revista „Observator Cultural” cu acordul autorului)

  • 34
  •