Mihai Stepan Cazazian

COMEMORARE : 70 de ani de la executarea grupului Manuchian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

arton77050-480x374Vineri 21 februarie a avut loc la Fort Mont-Valerien în afara Parisului, o ceremonie prilejuită de împlinirea a 70 de ani de la executarea  celor 22 de luptători din rezistență și trei liceeni  cunoscuți sub numele de  Grupul  Manuchian.  Președintele Franței, Francois Hollande, prezent la ceremonie, a declarat că ei “întruchipează valorile Franței când ea a fost slabă”.

IMG_9093

foto armenews

Iată de scria Stelian Tănase în 2011, pe blogul său, despre acest episod controversat din perioada ocupației naziste a Franței. :

Primul film dedicat “grupului Manuchian” a fost realizat la mijlocul anilor 70 şi a stîrnit nenumărate controverse. Cauza – a deschis răni necicatrizate. Au reapărut din uitare foşti membri ai Rezistenţei, rudele victimelor, jurnalişti, istorici ai Franţei din timpul regimului de la Vichy, memorialişti ai Ocupaţiei germane. A fost un subiect de presă extrem de fierbinte. Franţei i-a trebuit mai mult de o generaţie ca să poată discuta liber despre aceste chestiuni dureroase care – de altfel – au împărţit societatea în două. Deşi trecuseră 30 de ani de la încheierea războiului, discuţia a fost foarte aprinsă . De ce atîta patimă după atîta timp? Grupul Manuchian a fost unul aparte. Era format mai ales din străini – italieni polonezi, armeni, români, unguri, aproape toţi evrei. Foarte tineri, abia ieşiţi din adolescenţă, unii minori.

Liderul lor a fost Missak Manouchian, un armean. Grupul a fost foarte activ, curajos. Era bine organizat, acţiona cu mînă armată, punea bombe, asasina ofiţeri germani etc. Era un ciclu tragic. Rezistenţii ucid ofiţeri nemţi, Comandamentul german ordonă represalii, însemnînd zeci de execuţii pentru fiecare ofiţer ucis. Şi ciclul se reia, pentru că cei din Macquis vor ucide, la rîndul, lor pe cei pe care îi consideră vinovaţi. Palmaresul grupului – bogat. Asta a obligat Poliţia vichiştă şi Gestapo-ul să declanşeze o anchetă de mari proporţii. După un filaj de aproape un an, unul cîte unul din reţea cade în plasa întinsă. Şi trădarea a jucat un mare rol în poveste. Trădarea nu lipseşte niciodată în asemenea împrejurări.

130077928238-afisul-rosuÎn toamna anului 1943 se trece la arestări. Ancheta este dură, mulţi sunt torturaţi. Are loc procesul. La 21 februarie se pronunţă 23 de sentinţe de condamnare la moarte, 22 executate în aceaşi zi, la Mont Valerien lîngă Paris.Ultima, mai tîrziu, la Stuttgart, cînd Olga Bancic va fi decapitată. Acţiunea a fost dublată cu una de propagandă.

Un afiş roşu, înfăţişînd cîteva din chipurile membrilor grupului Manuchian este răspîndit în toată Franţa. De la el se inspira titlul filmului din anii 70. Afişul pretindea că “aşa zisa rezistenţă” era formată exclusiv din străini, evrei mai ales. Aţîţa la antisemitism, ură de rasă şi xenofobie. Lăuda marele succes al Poliţiei vichişte şi Gestapoului. Nu va trece anul şi Parisul va eliberat.

 

http://www.stelian-tanase.ro

  •  
  •