Redactor

CINE A CÎŞTIGAT RĂZBOIUL DE PROPAGANDĂ DIN JURUL AKHTAMARULUI ?

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

După oprirea oficială a procesului ratificării protocoalelor armeano-turce, odată cu mesajul din 22 aprilie al lui Serj Sarksian, în care preşedintele armean spunea că aşteaptă o schimbare de atitudine din partea Ankarei care îşi încălcase angajamentele asumate prin semnătura ministrului său de externe, dezgheţul” armeano-turc practic a îngheţat de tot. Nici un eveniment, comunicat sau întîlnire bilaterală nu a mai amintit despre mult trîmbiţata conciliere dintre cele două ţări. Doar Turcia, mai ales la nivel de ministru de externe şi preşedinte, au insistat în declaraţii ocazionale cum că „procesul armeano-turc continuă tăcut” (după cum a declarat recent preşedintele turc, Abdullah Gül). Lucru dezminţit categoric, de fiecare dată, de Armenia. Situaţia, din punct de vedere diplomatic, nu convine Ankarei, care, pentru a arăta că, în ciuda jocului dublu pe care l-a făcut în jurul protocoalelor, este în continuare bine inteţionată, încearcă atragerea aprecierii internaţionale prin gesturi pe cît de simbolice, pe atît de imcomplete. Exemplul cel mai bun în acest sens este cazul bisericii Sfînta Cruce de pe insula Akhtamar a Lacului Van, o bijuterie a arhitecturii medievale armeneşti. Avînd statut de muzeu, biserica a servit şi serveşte drept vitrină (şi unealtă) a bunelor intenţii declarate ale Turciei, care, însă, refuză să le-o restituie proprietarilor de drept, armenii. O Turcie în care preşedintele a fost “acuzat” că are origini armeneşti, iar acest lucru este considerat o “jignire”.

Poate părea tîrzie prezentarea următorului articol al apreciatului comentator armeano-american Harut Sassounian, dar acesta relatează şi analizează foarte exact singurul eveniment notabil din “dezgheţul” armeano turc din acest an, surprinzînd o parte din esenţa evoluţiei recente a relaţiilor armeano-turce.


Guvernul turc nu a reuşit să atragă aşteptata mulţime de mii de pelerini din întreaga lume la primul serviciu divin celebrat după aproape un secol la biserica Sfînta Cruce de pe insula Akhtamar din 19 septembrie. Au participat doar cîteva sute de armeni, majoritatea lor din Istanbul.

Turcia a eşuat lamentabil în încercarea de a convinge opinia mondială cum că este tolerantă faţă de armeni. În final a devenit evident faptul că liderii turci au fost interesaţi mai mult de organizarea unui spectacol politic, decît de permiterea unei ceremonii religioase într-un loc sfînt armenesc vechi de o mie de ani.

Am scris un articol acum trei ani în care criticam guvernul turc pentru transformarea bisericii Sfînta Cruce în muzeu aparţinînd statului. Pe atunci am îndemnat autorităţile turce 1) să instaleze o cruce pe cupola bisericii, 2) să o transforme în biserică, nu muzeu, şi să permită celebrarea în mod regulat a sfintei liturghii, 3) să restituie biserica în proprietatea patriarhie armene de la Istanbul, în loc să o pună sub administrarea ministerului turc al culturii şi turismului.

Mai devreme în acest an, guvernul turc promitea să instaleze o cruce pe cupola bisericii şi să permită ţinerea serviciilor divine acolo pe 19 septembrie. Eu i-am îndemnat pe armeni să nu participe la această manifestare, ştiind că adevărata intenţie a autorităţilor turce era de a punerea în scenă a unui spectacol politic sub vălul ceremoniilor religioase.

În cercurile armeneşti s-a pornit o polemică aprinsă pe tema participării sau boicotării ceremoniei religioase. Articolele de presă dezvăluind intenţiile ascunse ale Turciei nu au stins controversa. Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult cînd Sfîntul Scaun de la Ecimiadzin şi Patriarhia Armeană de la Ierusalim şi-au anunţat intenţia de a trimite reprezentanţi la biserica Akhtamar, deşi catolicosatul Ciliciei refuzase să participe.

Pînă la urmă, norocul ne-a surîs, guvernul turc venindu-ne în ajutor. Cu cîteva săptămîni înainte de ceremonie, un oficial turc anunţa că nu va fi posibilă instalarea crucii promise pe biserică, aducînd ridicola scuză a „dificultăţilor tehnice”.

Primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, se afla în faţa unei dileme. Dacă permitea instalarea crucii pe biserică ar fi obţinut aprecierea opiniei publice internaţionale, dar ar fi pierdut voturi foarte importante la controversatul referendum din 12 septembrie privind reformele constituţionale.

În final, crucea a salvat situaţia. Sfîntul Scaun de la Ecimiadzin şi-a anulat planul de a-şi trimite un reprezentant la Akhtamar. La fel a făcut şi Patriarhia Armeană de la Ierusalim. Agenţiile de turism şi-au anulat aranjamentele privind transportarea unui mare număr de pelerini armeni la Lacul Van. Drept urmare, Turcia a pierdut campania de propagandă, precum şi venituri sensibile.

Într-un ultim efort de a mări numărul participanţilor, cu cîteva zile înainte de 19 septembrie, cabinetul primului ministru Erdogan le-a trimis invitaţii mediilor de informare armeneşti, oferindu-le vizite plătite integral la Akhtamar, inclusiv biletele de avion, hotelul şi mesele. Asemenea invitaţii au primit circa cincizeci de comentatori şi analişti armeni, cu toţii declinîndu-le din cauza refuzului Turciei de a instala crucea.

Fără să-şi dea seama, turcii i-au forţat cel mai mult pe armeni să facă ceea ce trebuia şi să-şi anuleze vizitele la biserica Sfînta Cruce. Interesant este şi faptul că guvernul turc a procedat la fel şi cînd a refuzat să ratifice protocoalele dintre Armenia şi Turcia, salvînd astfel interesele Armeniei.

În timp ce publicul armenesc, grupurile civice şi anumite partide politice s-au opus planurilor turceşti privind Akhtamarul, guvernul armean a rămas surprinzător de mut. Din motive necunoscute, Turcia nu a invitat oficiali armeni la ceremoniile de la Sfînta Cruce. Se pare că, avînd în vedere stînjenitorul joc pe care Ankara l-a jucat cu protocoalele armeano-turce şi colapsul diplomaţiei fotbalului, liderii Armeniei nu doreau să se alăture turcilor într-un nou truc.

Din păcate, armenii şi-au irosit prea mult timp şi energie în polemici privind mersul la Akhtamar. Acest subiet i-a oprit de la organizarea manifestaţiilor de protest în marile capitale pentru a informa lumea despre lunga istorie a atrocităţilor turceşti, despre distrugerea a mii de biserici şi ocuparea pămînturilor Armeniei istorice.

Cu toate acestea, boicotarea ceremoniilor din cauza lipsei crucii a atras atenţia presei internaţionale. În mod ironic, autorităţile turce şi-au subminat şi mai mult propriul interes, aşezînd crucea pe sol, alături de bisrica Sfînta Cruce, în văzul publicului şi al camerelor de televiziune.

Guvernul turc promite acum să instaleze crucea pe biserică în şase săptămîni (între timp a fost instalată – n.red.). Indiferent de ce va face Turcia cu crucea, armenii trebuie să-şi continue cursul acţiunilor proprii şi nu doar să reacţioneze la jocurile mărunte ale autorităţilor turce.

HARUT SASSOUNIAN

analist politic

editor The California Courier

  •  
  •