Redactor

Cimitirul armenesc din Botosani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Lumea cimitirelor este lumea tacerii. Fiecare mormînt are o viata nestiuta.

Marele istoric român Nicolae Iorga sustinea ca armenii erau printre locuitorii cei mai vechi din Botosani, adaugînd ca „Botosanii ar fi ramas întotdeauna satul descendentilor lui Botas daca n-ar fi fost armenii“.

Cea mai veche biserica ortodoxa armeana din Moldova s-a construit la Botosani, fapt ce denota numarul mare de armeni stabiliti în oras la acea vreme.

Biserica ortodoxa armeana „Sfînta Maria“ din Botosani este cladita în anul 1350 – data cea mai veche cînd este pomenita vreo biserica armeana în tarile Române.

În jurul bisericii „Sfînta Maria“ a existat, conform obiceiurilor timpului, primul cimitir ce cuprindea pietre funerare de marmura, lucrate artistic si cu inscriptii deosebite prin continutul lor, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Iorga sa le publice în lucrarea „Inscriptii botosanene“. Iata spre ilustrare un exemplu: „Avedic, Flora. Mormîntul de odihna al cinstitului Avedic Sahag Bolfosul si al sotiei sale Flora“.

Dupa ce cimitirul s-a mutat lînga cel ortodox „Eternitatea“, noile morminte au devenit o veritabila colectie de monumente de o rara frumusete si mare valoare artistica semnate de mari artisti ai genului, de peste hotare: mormîntul lui Garabet Ciolac 1908, monument semnat de R. Streschnak – Viena, medalion din bronz de Hans Bernard – Viena; mormîntul lui Simion si Suzana Ciomac, 1893: monument de Lyvetis si Niforatos; mormîntul lui Avedic si Vartenic Goilav, 1916: monument de D. A. Pellegrinetti – Botosani, mormînt care face parte din patrimoniul de arta plastica al cimitirului armenesc; mormîntul lui Cristea Goilav, 1888, monument de F. Gabiani – Genova etc.

Se cuvine sa spunem cîteva rînduri despre cel care a fost D. A. Pellegrinetti. Nascut în regiunea Carrarei din Italia, a venit spre sfîrsitul secolului al XIX-lea în România împreuna cu alti specialisti pentru a contribui la lucrarile de înfrumusetare (în marmura) a unor mari edificii din Bucuresti. De aici a ajuns la Botosani, în acelasi scop. si-a deschis un atelier pe strada Vînatori în care se executau la comanda monumente de arta plastica.

În continuare redam cîteva din inscriptiile gravate de pe mormintele armenilor din Botosani:

– David. Mormîntul lui David Goilav, fiul lui Luca Goilav, om virtuos si iubitor de bine. A trecut catre Domnul cînd avea 60 de ani, în luna lui Aprilie.

– Maria. Mormîntul acesta e al Mariei, sotia lui David Goilav. Era fiica lui stefan, fiu al preotului Zadig: a raposat la 16 Dechemvrie. – El are trei feciori: numele celei d’intaiu, Luca, al celui de al doilea, stefan, prin a carui staruinta s-a dres biserica Sfintei Marii si numele celui de al treilea, Cristea; 1826, Iunie 21, Botosani.

Pentru Goilavi vezi documentele lui Grigore Goilav, în „Studii si documente“, VI.

– Acesta e mormîntul odihnei preotului Iacov sahanian din Rusciuc, care a trecut catre Domnul la anul 1798, Ianuarie 8. – Supt aceasta piatra doarme Khudret, preoteasa preotului Iacov sahanian; 1797, Dechemvrie în 16.

– Sahag Sahanian. – Odihna trupului scump al cinstitului sahanian, care si-a închinat toata viata întru fala neamului. Ci voi cari întîmplator treceti pe lînga mormîntul acesta sa ziceti: Dumnezeu sa-l ierte; 1837. Martie 2. – Asemenea cu el, si sotia sa, Hripsimé, care viata întreaga si-a petrecut-o cu cuviinta si în liniste si, împlinindu-i-se veacul, si-a capatat în moarte odihna.

– Acesta este mormîntul lui Hariton Aghababian, venit din partile Rasaritului, fiul lui Ioan; care s-a savîrsit din viata la anul 1247 (1797), Ianuarie 23, în orasul Botosani.

– Dumnealui Boghos Iacubent. O desarta slava acestei vieti, care ca o umbra piere d’innaintea ochilor! (Iata Boghos Aga, slava terii Sali, cel mai vestit din neamul Iacubentilor, cunoscut la toate popoarele; care în vîrsta de 44 de ani, în ziua de Pasti, a plecat catre viata vesnica. Desi moartea i-a pus stapînire pe trup, ci numele lui cel bun a ramas fara de moarte; 1828, Martie 25.

– În mormîntul acesta este acoperit cumintele, alesul si vrednicul de cinste Nicolae, din viata Trancu, care prin bunatatea-i era fala neamului sau; ci a plecat de aici fara (sa lase) mostenitori pe pamînt; 1804, Fevruarie 20. Lînga dînsul zace sotia lui cea buna, Hagica Varteni, cu scump nume, care, avînd dragoste si mila pentru saraci, a trecut la doritul ei (lacas); 1837, Avgust 17. Ci amîndoi acestia se roaga catre voi sa spuneti un Tatal Nostru pentru iertare (sufletelor) lor.

– Sahag Maria. – În acest strîmt si îngust mormînt doarme un om de frunte, Sahag Bolfosul, vestit negustor, de neam bun si facator de bine si totdeauna saracilor ajutator. Cat a pietazma acestei biserici el a înnoit-o toata, frumos. Domnul sa-i rasplateasca sufletul, în altarul Cerului. La vîrsta de 79 de ani, i-a venit sfîrsitul vietii. În anul de la Mîntuire 1830, Iulie în 15. – Lînga mormîntul lui este înmormîntata sotia-i Maria, femeie vrednica, laudata, cununa barbatului ei si care si-a crescut bine copiii si a îngrijit de fetele ei si i-a povatuit bine pe toti. La 16 ani s-a cununat cu Sahag Bolfosul (iar) la – ani i s-a întîmplat sfîrsitul vietii. Anul de la Mîntuire 1841, Septembrie 8.

– Mormîntul Khatunei. Trecatorule, (iata) Khatuna, suflet bun, sotia lui Moise din Erzerum, fata lui Magîrdum din partile Rasaritului, si care a trecut din aceasta viata în cea de veci la anul de la Mîntuire 1799, Dechemvrie 10, în Botosani.

– Acest mormînt e al drept-credinciosului Cristea Bolfosul, feciorul dumisale Ioan, negustor împaratesc (negustor în slujba Sultanului, gealep), întelept si blînd de neam bun, pururi-milostiv saracilor; care a trecut din aceasta viata la anul de la Mîntuire 1802, Maiu în 25. El roaga pe trecatori sa spuie un Tatal Nostru pentru el.

– Venit-am de la Tatal si am intrat în lume; iarasi las lumea si merg catre Tatal. Aici este trupul unui sfintit slujbas ce au fost al Domnului Iisus, preotul Avedis, ce i s-au zis Barhudar, nascut în orasul Smilului (Ismail). A trait viata curata si desavîrsita, si a venit apoi la Botosani, unde i s-a întîmplat sfîrsitul vietii, trecînd de aici la viata de veci; anul 1814, Fevruarie 14.

– (Aceasta) piatra (s-a) pus pe mormîntul lui Iacov, fiul lui Hagi Oxindie epitropul bisericii din orasul Botosani, din terisoara Buhdan (Moldova). Acesta era virtuos în purtari. A savîrsit viata lumii (si) a trecut, dupa porunca Domnului la leatul armenesc 1225 (1775), Octombrie în 2.

– Acesta este mormîntul drept-credinciosului Garabet, fiul dumisale Manug din orasul Rusciuc. Aici a fost coborît în mormînt si se odihneste supt tarîna aceasta: Voi cari va întîmplati a trece pe lînga acest mormînt, rugati-va din toata inima pentru el; leat armenesc 1230 (1780), Septembrie în 13.

– Marta. M-au coborît în acest mormînt, si în aceasta groapa dorm eu, jupaneasa Marta, cea blînda, vestita, sotia lui Boghos Lelent, care era din tinutul Pastunicului si fata a lui sisman Bedros, ce a fost din Smil (Ismail). Cînd va suna trîmbita cea mare, voiu fi gata spre locas. Leatul 1782, Septembrie în 10.

– Copil nascut din lut, prunc nevinovat, aici zace cu trupul, în acest mormînt strîmt. Neamului sau multa jalanie i-a lasat si mult suspin din inima în acest loc de jale. Era fiul dumisale Cristea Balasan, iubit al parintilor sai, frumosul Garabet. Viata-i de la Dumnezeu a apus; la pruncii din ceruri a zburat cu sufletul. Vrednic s-a aratat ca acei ce vor citi sa cînte pentru dansul: „Doamne miluieste-l“. Leatul de la mîntuire 1807.

– Cel ce zace în acest mormînt, David cu numele, întelept în cuvinte, fiu al lui Hagi Grigore Caracas, din neam bun, de la Rusciuc, împodobit cu haruri fara de saman, frumos la fata ca un trandafir, la treisprezece ani a lasat parintilor sai jale înainte de vreme; leatul de la Mîntuire 1821, Dechemvrie în 20.

– În acest mormînt strîmt si îngust zace trupul drept-credincioasei fetei lui Rodica Trancu si sotia buna a lui Hagi Garabet Aburel, cea plina de duiosia parinteasca. Împlinind vîrsta de 70 de ani, s-a savîrsit din aceasta lume; 1832, Avgust în 15.

– Mormîntul acesta este al lui Manug, fiul batrînului, marelui si laudabilului negustor Cristea Nemteanu. Savîrsirea lui din aceasta viata (a fost) la anul de la Mîntuitorul nostru 1799, Dechemvrie în 11. (si) roaga pe cei ce se vor întîmpla a trece, sa zica pentru dînsul din toata inima: Dumnezeu sa-l ierte.

– Acesta e mormîntul de odihna al lui Hariton fiul lui Manug, negustor din Botosani. A încetat din viata la leatul armenesc 1241 si de la Mîntuire 1792, Octombrie în 7.

– Voi cari treceti pe lînga acest mormînt, gînditi-va la mine. Ce folos e sa dobîndim cele de aici, daca ne pierdem sufletul în desert! De la mine luati pilda de suferinta, caci nu s-a mai gasit nenorocit ca mine, Nicolae Robovici, (cu adevarat) rob, ce am ramas fara mîngîiere. Cu harul Domnului Dumnezeu, binecuvînteaza pe fiul mieu. Va rog sa ziceti: „Dumnezeu sa-l ierte“, ca sa primiti buna rasplata. 1831, Aprilie în 6.

– Într-acest mormînt zace trupul lui Stefan Mîrzic, caruia i s-a zis si Tenghian, de loc din tinutul Pastunicului, negustor din Botosani, om bun la suflet si drept-credincios, epitrop al bisericii, parinte de fii buni. A lasat urmasi din neamul sau. Ajungînd la vîrsta de 50 de ani, l-a ajuns chemare la sorocul mortii. Sfîrsindu-se dupa o viata scurta, a lasat casa sa în multa jale. Voi cei ce va întîmplati a trece pe lînga acest mormînt, rugati-va pentru acela ce doarme aici, zicînd un Tatal Nostru pentru ca Dumnezeu sa ierte sufletul lui.

– Stefan Balasan, negustor de bun neam, cinstit epitrop al bisericii Sf. Treimi. Vita aleasa, fala a neamului sau, cununa, dupa numele sau, de fapte vrednice de lauda. Acesta pe cei mai multi dintre cei virtuosi i-a întrecut. În floarea vietii, la 58 de ani, lacasul vietuirii sale si l-a mutat la cer. Lasînd tot neamul sau în jale, se departeaza de lumea aceasta si se închide aici. Ci voi cei ce va întîmplati a trece pe lînga acest mormînt, rugati sînteti de-a pururi a pomeni catre Domnul sufletul lui Viu. Anul de la Mîntuire 1832, în Botosani.

– Aici este înmormîntat Hacig Ciumis si sotia lui Hopisa si fiul lor stefan, a caror amintire se cinsteste de catre fiul lor cel mai mare, Ohan, cu aceasta cruce: 1827.

– Avedic. Flora. Mormîntul de odihna al cinstitului Avedic Sahag Bolfosul si al sotiei sale Flora. Pe cînd ca un chedru frumos, cu o deosebita frumuseta, ma împodobiam, rea si amara durere a rupt frîul vietii mele. Vai! Oare cîte lacrimi si cîte dureri, cîte adîncuri ale inimii la iubitii mei toti nu se vor deschide! Însa cine a stiut, cine a putut sa se fereasca de umbra mortii: caci, batrîn sau tînar, ea n-a ales, ci de potriva cu sulita ei i-a strapuns. Anul de la Mîntuire 1831, Iunie în 15. Dar oare mie de acum înainte, mi se va îndulci viata pe aceasta lume? Caci ce poate fi mai amar decît a trai fara tine? Erai pentru sufletul mieu floarea de desfatare, nevestejita, ci, parasindu-ma, te-ai departat; dar nu va trece mult, si vin si eu. Las sa ne boceasca într-o gura parintii nostri iubiti, cum si dragutii nostri copilasi, pe care-i lasam în jale. 1831, Iunie 16.

– Mormîntul baiatului Sahag Bolfosul, care a raposat în vîrsta de 12 ani. O vîrsta ce abia înfloriai, dragutule Sahag, de ce, închis supt pamînt, zaci singurel în tacere? Nu-ti vezi parintii? Numai în plînsete si bocete, ei striga: „ce nenorocire”, si adauga: „vai unde mi-i copilasul”. Tu vei fi zicînd însa: „Gasit-am odihna scumpa a vietii, ci sa nu plînga cu durere duiosii mei parinti cu lacrimi“. 1831, Iunie 15, în Botosani.

– Veniiu, vazuiu, lasaiu, m-am dus. Jupaneasa Ana, nascuta în Camenita, fiica lui Grigore de Bohdanowicz si sotia lui Valerian Misir. Pe tine, Doamne Dumnezeule, în veci tarîna mormîntului mieu te binecuvinteaza, caci pe aceasta lume mi-ai lasat un întreg neam iubit: pe sotul mieu Valerian Misir si copiii cei nascuti din trupul mieu. Cu plînsul lor mult m-au plîns si în acest mormînt m-au acoperit. Daruieste-li Doamne, viata lunga, ca neîncetat sa ma pomeneasca. 1840. Dechemvrie în 15, Botosani. Adu-ti aminte de mine, Doamne, cînd vei veni întru împaratia ta.

Elena Florica Suster
Foto: Carmen Moraru

  •  
  •  

6 Responses to Cimitirul armenesc din Botosani