Mihai Stepan Cazazian

Cimitirele armene din Botoşani – autori Florin Simion Egner şi Viorica Popa

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Coperta c_r_ii  Cimiterele armene din Botosani, autori Simion Florin Egner _i Viorica PopaSub egida Episcopiei Bisericii  Armene din România şi a Uniunii Armenilor din România, Comunitatea armeană din Botoşani (oraş din nord-estul României, în graniţă cu Ucraina şi Republica Moldova), prin doi fruntaşi ai ei: inginerul Florin Simion Egner, fost primar la Botoşani (2000 – 2004) şi Viorica Popa, preşedinta comunităţii, au scris şi tipărit cartea cu titlul „Cimitirele armene din Botoşani” (Editura şi tipografia Mediator, 118 pagini, 250 fotografii).

Din câte cunosc, este prima lucrare apărută până acum pe această temă. Cartea încearcă să facă lumină  dintr-un unghi inedit în istoria comunităţii armene din Botoşani, cea mai veche din România, prezentă aici de la întemeierea localităţii (de armeni împreună cu românii), încă dinainte de secolele XIII – XIV. Această lucrare este cea de-a patra a celor doi autori, care îşi propun să realizeze o sinteză a istoriei acestei comunităţi, într-un moment în care numărul armenilor s-a redus foarte mult, la fel ca şi în alte altădată prospere comunităţi armene din România.

Deşi au mai existat cercetători armeni şi români care au admirat monumentele şi pietrele tombale din cimitirul armenesc „Eternitatea”  sau din preajma celor două biserici din piatră, care au folosit documente şi mărturii din arhivele comunităţii armene din Botoşani, este pentru prima dată când se face un inventar riguros al acestora, cu trimiteri surprinzător de documentate la istoria oraşului.

Aşa cum subliniază autorii există enorm de multe cruci din piatră  şi plăci tombale netraduse, unele din ele incluse de-a lungul timpului în zidurile şi chiar pardoseala bisericii armene „Sfânta Maria” (cea mai veche), altele scoase la iveală cu prilejul unor săpături recente. Acestea se cer studiate şi traduse, ele putând constitui un izvor valoros în elucidarea multor necunoscute din istoria comunităţii armene de aici, dar şi a târgului de altă dată Botoşani. Pentru un specialist armenolog inscripţiile tombale, dar şi multitudinea altor documente vechi, păstrate în arhivă, pot constitui sursa unor lucrări ştiinţifice deosebite.

La Botoşani există trei biserici armeneşti din piatră şi tot atâtea cimitire. Al treilea şi cel mai mare cimitir armenesc a apărut în 1876, la cererea autorităţilor, pentru ca morţii să nu mai fie îngropaţi în curtea bisericilor din oraş, ci la marginea urbei. Scurta prezentare a unor armeni îngropaţi aici este ocazia pentru autori de a aduce aminte despre viaţa acestora, mulţi dintre ei rămânând până astăzi adevărate repere în viaţa oraşului: administratori şi politicieni, celebrităţi ale ştiinţelor şi culturii în România, mari arhitecţi şi constructori, mari intreprinzători locali şi naţionali. Ei sunt între cei care au făcut Botoşanii cunoscut între marile oraşe ale României.

Biserica-armeană_-Buna-Vestire-din-cimitirul-Eternitatea-din-Botoșani

Biserica-armeană_-Buna-Vestire-din-cimitirul-Eternitatea-din-Botoșani

Cimitirul-armean-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Manea-Loizanu

Cimitirul-armean-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Manea-Loizanu

Datorită prosperităţii economice a membrilor comunităţii, pe morminte se găsesc pietre tombale şi monumente din piatră şlefuită, dar şi din marmoră sau granit, realizate în ateliere locale, cum a fost acela al italianului naturalizat Pellegrinetti, dar şi aduse de la Constantinopole, Genova, Milano, Viena, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi sau din alte locuri. Multe dintre monumentele de pe aceste morminte sunt astăzi de patrimoniu naţional.

Cimitirul-armean-Eternitatea-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Goilav

Cimitirul-armean-Eternitatea-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Goilav

Cimitirul-armean-Eternitatea-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Goilav

Cimitirul-armean-Eternitatea-din-Botoșani.-Mormântul-Cristea-Goilav

Interesant este faptul că unii din fruntaşii comunităţii armene locale au fost îngropaţi (în cavouri cu splendide monumente deasupra) în cimitirul vecin, cimitirul românesc. Este şi acesta un argument al bunei convieţuiri a celor două comunităţi creştin-ortodoxe.

Lucrarea de faţă este, după cum am aflat de la Florin Simion Egner, doar o etapă în realizarea unei monografii cuprinzătoare asupra comunităţii armene din Botoşani. Pentru asta cred că este necesar şi concursul unor specialişti armenologi, inclusiv din patria lor de origine, Armenia de azi, pentru studierea şi valorificarea patrimoniului comunităţii armene din Botoşani,  una din cele mai vechi şi prospere, în mare parte consecinţă a faptului că era colonia situată la mijlocul marelui drum armenesc de caravane de la începutul mileniului, dintre Crimeea şi Polonia.

 Corneliu Filip, doctor în istorie,

 membru al Uniunii Scriitorilor din România

  •  
  •