Mihai Stepan Cazazian

HOREA PORUMB : Chestiunea armenească, o „Coloană a infinitului”…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

porumb20horea

Horea PORUMB

prof. univ. Université Paris 13

 

 

În 2015 se împlinesc 400 de ani de la publicarea lui Don Quichotte și 200 de ani de la bătălia de la Waterloo. În aceste zile tulburi, descopăr că se vorbește iar/un pic și despre genocidul armenesc, de la care se împlinesc o sută de ani.

Et in Arcadia ego !

Afirm asta nu pentru că aș fi armean sau că aș fi călătorit în Armenia, ci pentru că, dintr-o (inexplicabilă?) generozitate de moment, am participat, cu ani în urmă, la o manifestație la Paris în favoarea recunoașterii genocidului armenesc, după care am rămas atașat cauzei[i]. Era o zi de toamnă, prin anul 2000, cred, iar la vremea aceea termenul de „genocid” era rezervat exclusiv ororilor perpetuate de naziști. Lumea era masată în străzile ce conduc spre Teatrul Odeon. Palatul Luxembourg, sediul Senatului, unde se discuta problema, era situat chiar în spatele Teatrului, dar accesul era, oricum, blocat. A fost o atmosferă „bon enfant”, am stat locului vreo trei-patru ore (cinci?), până se făcu auzit un murmur: decizia era pe calea cea bună… Senatorii francezi au îndrăznit să doboare tabu-ul…

De atunci, ideea recunoașterii genocidului armenesc s-a extins. Istorici francezi, germani, britanici și americani, dar și opinia publică, au început să scoată la iveală aspecte teribile, până atunci uitate/ascunse. Unele țări au urmat exemplul Franței (nu și Statele Unite, care menajează Turcia), dar însăși Turcia a trebuit să facă un gest, în seara de 23 aprilie 2014, prin vocea primului-ministru islamo-conservator, Recep Tayyip Erdogan[ii]: „Nous souhaitons que les Arméniens qui ont perdu la vie dans les circonstances ayant caractérisé le début du XXe siècle reposent en paix et nous exprimons nos condoléances à leurs petits-enfants” – data de 24 aprilie 1915 marcând începutul (oficial al) primului (!!!) genocid al secolului XX, din seria altora care vor urma, și care l-a inspirat pe însuși Adolf Hitler: „Errinern Sie sich an die AusrottungArmeniens! ”[iii]

Au apărut recent câteva monografii, aș zice monumentale, pe care mă simt dator să vi le semnalez.

9782021139402„Mémorial du génocide des Arméniens[iv]” de Raymond Kévorkian și Yves Ternon, poartă girul casei de ediție Seuil.

Organizată cronologic, monografia redă, pe bază de fotografii, hărți și documente de epocă traduse în franceză, pe 500 de pagini, cvasi-totalitatea cunoștințelor actuale legate de eveniment, cu o precizie și prestanță demnă de admirat.

Pe când, traducerea în limba română?!

Știam, naiv, că genocidul ar fi fost o lucrătură masonică și kemalistă, junimist-elitistă, laiciza(n)tă, ori, aflu din carte că s-a bucurat de sprijinul/aprobarea maselor de turci mohamedani. Descopăr din documente că au fost cruțați de la moarte femei, fete și băieți creștini tineri până la 15 ani, care au fost vânduți ca sclavi pe piețele din Orientul Mijlociu, în bună continuitate a tradițiilor turcești, pe care noi le cunoaștem de secole.

Culmea ironiei sorții este că practicile ucigașe și persecuțiile continuă și în ziua de azi – în mod dramatic, prin aceleași târguri unde și-au lăsat viața, sau libertatea, armenii acum o sută de ani!

 

 

Și mai recentă e cartea lui Mikaël Nichanian, „Détruire les arméniens, Histoire d’un génocide”, apărută la PUF, o altă editură nisanian.jpegprestigioasă[v].

Constat că ceea ce diplomații numeau „chestiunea armenească”, începuse deja cu masacrul a 20 000 de nevinovați în Cilicia, în 1909! Considerați ca „agenți infiltrați” ai puterilor occidentale, le urmează alte 1,2 milioane…, iar la finele războiului, când toate celelalte state beligerante (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria) erau năruite, Turcia mai are energia/tupeul să se răzbune pe greci și armeni pentru „pretențiile teritoriale” ale acestor popoare, cândva supuse!

Dar, cumplit lucru, aflu că genocidul armenesc s-a perpetuat/desăvârșit cu acordul/cooperarea noii Puteri Sovietice!

 

sur la route.jpegMai menționez cartea lui Aram Andonian, „Sur la route de l’exil”[vi], publicată de o editură elvețiană, și Dosarul „Génocide des Arméniens” apărut în revista „L’Histoire” n°408 din februarie 2015, din care consider util să redau bibliografia în integralitate[vii].

… În 1970, cancelarul Willy Brandt îngenunchea la Varșovia; în 1986, America cerea iertare cetățenilor americano-japonezi, pe care, după atacul de la Pearl Harbor, din 1941, îi izolase în lagăre; în 1990, URSS recunoștea masacrul de la Katyn, din 1940; în 1993, Japonia cerea scuze Coreii; în 2010 Marea Britanie făcea mea culpa în privința Irlandei de Nord, în speță asupra masacrului din Bloody Sunday (1972); doar Turcia se mulțumește (în 2014) a cere scuze din vârful buzelor „nepoților” celor uciși…

Demonstrația de la Paris în favoarea recunoașterii (de către Senat) a genocidului armenesc, despre care am menționat la începutul acestei evocări, n-a fost decât începutul unui lung proces de confruntări. Ea fost urmată de o manifestație la Palatul Elysée, în 2004, prin care se cerea Președintelui Republicii să condiționeze aderarea Turciei la Uniunea Europeană de recunoașterea acestui genocid.

Franţa recunoscuse definitiv, în anul 2001, existenţa genocidului armenesc. Pe 12 martie 2010, Parlamentul suedez a adoptat și el, în pofida părerii Guvernului, o moţiune prin care recunoştea genocidul armenesc din 1915. Deputaţii francezi au aprobat apoi, la 22 decembrie 2011 (voturile astea, în preajmă de Crăciun, îmi stârnesc amintiri neplăcute !), proiectul de lege „privind negarea actelor de genocid”, inclusiv a genocidului armenesc, în pofida ameninţărilor Turciei şi a prezenţei a mii de manifestanţi ostili în faţa Adunării Naţionale. Textul a fost aprobat prin vot deschis cu o largă majoritate a deputaţilor prezenţi în sală.

Proiectul de lege, care, pentru a fi adoptat definitiv, trebuia să fie aprobat şi de Senat, prevedea un an de închisoare şi condamnarea la o amendă de 45.000 de euro a oricărei acţiuni de negare publică a genocidului[viii].

Nu prea am văzut imagini la TV despre aceste manifestații și realizări legislative, ceea ce nu mă miră, iar presa a relatat evenimentele pe câte un fragment de coloană. Că n-au avut ecoul mediatic scontat nu mai e ceva neobișnuit în Franța. De pildă, marea „Manif pour tous”, care a antrenat pe Champs Elysée, în 2013, câteva milioane de oameni aparținând „majorității silențioase” (ca să utilizez cuvintele lui Richard Nixon[ix]), mobilizați împotriva distrugerii valorilor familiei, a fost mușamalizată de vigilii „politicului corect” – în schimb, manifestanții din ianuarie 2015, inclusiv șefii a 80 de state, care nu prea știau ce anume cereau, purtau cu toții insigne „Je suis Charlie”, venite nu se știe de unde, fabricate prompt, nu se știe când și plătite nu se știe de cine…

E cu atât mai frustrant/elocvent/provocator faptul că, sub presiunea istoricilor (???), care, în numele libertății de expresie, se opun „ingeranței legislativului în Istorie”, („ingérence” – termenul a fost re-inventat de Bernard Kouchner, „the French Doctor”) – Consiliul Constituțional a blocat, ca fiind ne-constituțională, legea asupra negării genocidului, la o lună abia de la promulgarea ei „definitivă”, din 23 ianuarie 2015…

C’est la vie, c’est la mort…

Aici e vorba, însă, de o ucidere în masă, iar faptul că memoria ei este readusă în actualitate și înscrisă în eternitate… prin cărți e un gest îmbucurător, necesar!

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris[x]!

 

_________________

[i] La loi française du 29 janvier 2001 relative à la reconnaissance du génocide arménien de 1915, adoptée par le Sénat en première lecture le 7 novembre 2000 et par l’Assemblée nationale le 18 janvier 2001 contient un article unique: « La France reconnaît publiquement le génocide arménien. »

[ii]http://www.lapresse.ca/international/europe/201404/23/01-4760115-la-turquie-offre-ses-condoleances-aux-descendants-des-armeniens-massacres.php
[iii] « Unmasked: Two Confidential Interviews with Hitler in 1931 »is a book first published in 1968 claiming to comprise transcripts of shorthand notes by Richard Breiting (de) of two confidential 1931 interviews with Adolf Hitler. In addition the book has an essay (in the form of an epilogue) by Dr. EdouardCalic (de) entitled “The Anatomy of Demagogy and Adolf Hitler’sBent for Destruction”; a set of comprehensive notes also by Calic and a foreword by Golo Mann. The authenticity of the transcripts has been challenged.

Vezi : Calic, Edouard (1971). Unmasked: TwoConfidential Interviews with Hitler in 1931. London: Chatto and Windus. pp. 192 pages. ISBN 0-7011-1642-0.

Calic, Edouard (1968). Ohne Maske: Hitler-Breiting Geheimgespräche. Frankfurt: Frankfurter Societäts-Druckerei GmbH. pp. 233 pages. LCCN 77382596
[iv]Editions du Seuil, Date de parution 06/11/2014, 512 pages – 30.00 € TTC.
[v] Presses Universitaires de France, paru en 01/2015, 273 p., 21€
[vi] Sur la route de l’exil – Souvenirs. Suivi de: Dans ce feu infernal. Souvenirs. ISBN: 978-2-940406-67-8 ; Date de publication: 16.03.2013 ; 203 p., 23 CHF.
[vii] Pour accompagner et prolonger le dossier sur le “Génocide des Arméniens” (L’Histoire n°408), une bibliographie plus complète.

Livres et articles

L’Actualité du génocide des Arméniens, actes du colloque organisé par le CDCA à Paris-Sorbonne du 16 au 18 avril 1998, Créteil, Édipol, 1999.

T. Akçam, Un Acte honteux : le génocide arménien et la question de la responsabilité turque, Gallimard, 2012 ; The Young Turks’ Crime against Humanity: The Armenian Genocide and Ethnic Cleansing in the Ottoman Empire, Princeton UniversityPress, 2012 ; avec U. Kurt, The Spirit of the Laws: The Plunder of Wealth in the Armenian Genocide, New York, Berghahn Books, 2015 (à paraître).

A. Aktar, « Debating the Armenian massacres in the last Ottoman parliament », History Workshop Journal, vol. 64, no 1, 2007, pp. 240-270.

S. H. Astourian, « The Armenian Genocide: An Interpretation », The History Teacher, 23/2, février 1990.

P. Balakian, Le Tigre en flammes : le génocide arménien et la réponse de l’Amérique et de l’Occident, Phébus, 2005.

A. Becker, J. Winter, « Le génocide arménien et les réactions de l’opinion internationale » in Vers la guerre totale, le tournant de 1914-1915, éd. Centre de recherche de l’Historial de la Grande Guerre- Tallandier, 2010.

A. Becker, Voir la Grande Guerre. Un autre récit, Armand-Colin, 2014.

L. Belmonte, « La Petite Arménie ». Histoire de la communauté arménienne à Marseille, Marseille, J. Laffite, 2004.

A. Beylérian, Les Grandes Puissances, l’Empire ottoman et les Arméniens dans les archives françaises, 1914-1918, Publications de la Sorbonne, 1983.

D. Bloxham, The Great Game of Genocide: Imperialism, Nationalism, and the Destruction of the Ottoman Armenians, Oxford UniversityPress, 2005.

H. Bozarslan, R. Kévorkian, V. Duclert, Comprendre le génocide arménien, Tallandier, 2015 (à paraître).

G. Chaliand, Y. Ternon, 1915, le génocide des Arméniens, Bruxelles, Complexe, 2006.

A. Chiragian, La Dette de sang, Bruxelles, Complexe, 2006.

R. Cohen, « Le génocide arménien dans la mémoire collective juive », Cahiers du judaïsme, 3, 1998.

V. Dadrian, « The Role of the Special Organization in the Armenian Genocideduring the First World War », in Minorities in Wartime, P. Panayi (éd.), Oxford, 1993 ; Histoire du génocide arménien. Conflits nationaux des Balkans au Caucase, éditeur ?, 1996 ; German Responsibility in the Armenian Genocide, Watertown 1996 ; avec T. Akçam, Judgment at Istanbul: the Armeniangenocide trials, New York, Berghahn Books, 2011.

G. Dédéyan (dir.), Histoire du peuple arménien, Toulouse, Privat, 2007.

S. Deringil, The Well-Protected Domains: Ideology and the Legitimation of Power in the Ottoman Empire 1876-1909, London, New York, I. B. Tauris. 1998.

J. Derogy, Opération Némésis, Fayard, 1986.

V. Duclert, La France face au génocide des Arméniens, Fayard, 2015 (à paraître).

F. Dündar, Crime of Numbers: The Role of Statistics in the Armenian Question, 1878-1918, Nouveau-Brunswick, Transaction Publishers, 2010.

F. Georgeon, N. Vatin, G. Veinstein, Dictionnaire de l’Empire ottoman, Fayard, 2015 (à paraître).

W. Gust, The Armenian Genocide : Evidencefrom the German Foreign Office Archives, 1915-1916, Berghahn, 2013.

M. Hovanessian, Le lien communautaire : trois générations d’Arméniens, A. Colin, 1992 ; Les Arméniens et leurs territoires, Autrement, 2008.

S. Hanioglu, Preparation for a Revolution: The Young Turks, 1902-1908, Oxford University Press, 2001.

F. Hellot-Bellier, Chroniques de massacres announces : les Assyro-Chaldéens d’Iran et du Hakkari face aux ambitions des empires, 1896-1920, Geuthner, 2014.

S. Ihrig, Atatürk in the Nazi Imagination, Harvard University Press, 2014.

A. Insel, M. Marian, Dialogue sur le tabou arménien, Liana Levi, 2009.

H. Kaiser, « The Baghdad Railway 1915-1916: A Case Study in German Resistance and Complicity », Remembrance and Denial: The Case of the Armenian Genocide, Richard Hovannisian éd., Detroit, Wayne State University Press, 1999.

D. Kévonian, Réfugiés et diplomatie humanitaire : les acteurs européens et la scène proche-orientale pendant l’entre-deux-guerres, Publications de la Sorbonne, 2004.

R. Kévorkian, Le Génocide des Arméniens, Odile Jacob, 2006 ; « Un bref tour d’horizon des recherches historiques sur le génocide des Arméniens : sources, méthodes, acquis et perspectives », Études arméniennes contemporaines n° 1, sept. 2013 ; avec P. Paboudjian, Les Arméniens dans l’Empire ottoman à la veille du génocide, Arhis, 1992 ; avec L. Nordiguian, V. Tachjian, Les Arméniens, 1917-1939, la quête d’un refuge, Beyrouth, Presses de l’USJ, rééd. 2007 ; avec Y. Ternon, Mémorial du génocide des Arméniens, Seuil, 2014.

A. Kunth,  Du Caucase à Paris. Un autre exil arménien. Expériences migratoires et ancrages en Diaspora de 1920 à l’implosion de l’Union Soviétique, EHESS, 2013, à paraître (Alma Éditeur, 2015).

L. Marchand, G. Perrier, La Turquie et le fantôme arménien, Solin, 2013.

R. Melson, Revolution and Genocide. On the Origins of the Armenian Genocide and the Holocaust, University of Chicago Press, 1992.

G. Minassian, Guerre et terrorisme arméniens, PUF, 2002 ; Arméniens. Le temps de la délivrance, CNRS Éditions, 2015 (à paraître).

M. Morel-Deledalle, C. Mouradian, F. Pizzorni-Itié (dir.), Loin de l’Ararat. Les petites Arménies d’Europe et de Méditerranée, Hazan, 2007.

C. Mouradian, De Staline à Gorbatchev : histoire d’une république soviétique, l’Arménie, Ramsay, 1990 ; L’Arménie, PUF, 2013 (5e éd.) ; (dir.) Arménie, une passion française. Le mouvement arménophile en France, 1878-1923, Magellan, 2007 ; avec A. Dastakian, 100 réponses sur le génocide des Arméniens, Tournon, 2005 ; avec A. Kunth, Les Arméniens en France. Du chaos à la reconnaissance, Toulouse, L’Attribut, 2010.

Marc Nichanian, La Perversion historiographique, Lignes, 2006.

Mikaël Nichanian, Détruire les Arméniens. Histoire d’un génocide, PUF, 2015 ; avec Boris Adjemian, « Du centenaire de 14-18 à celui de 1915 », Études arméniennes contemporaines, 2, 2013.

L. Ritter, M. Sivaslian, Les Restes de l’épée. Les Arméniens cachés et islamisés de Turquie, Thaddée, 2012.

D. Rodogno, Against Massacre : Humanitarian Interventions in the Ottoman Empire, 1815-1914, 2011.

V. Tachjian, La France en Cilicie et en Haute-Mésopotamie. Aux confins de la Turquie, de la Syrie et de l’Irak (1919-1933), Karthala, 2004.

A. Ter-Minassian, 1918-1920, la République d’Arménie, Bruxelles, Complexe, 2006.

T. Ter-Minassian, Erevan, la construction d’une capitale à l’époque soviétique, Presses Universitaires de Rennes, 2007.

Y. Ternon, Les Arméniens, histoire d’un génocide, Seuil, 1977, rééd. « Points histoire », 1996 ; La cause arménienne, Seuil, 1983 ; Enquête sur la négation d’un génocide, Parenthèses, 1989 ; Empire ottoman. Le déclin, la chute, l’effacement, Le Félin/Michel de Maule, 2002, éd. poche 2005 ;  Mardin 1915. Anatomie pathologique d’une destruction, Geuthner, 2007 ; Guerres et génocides au XXe siècle, Odile Jacob, 2007.

M. Tusan, « ‘Crimes against Humanity’: Human Rights, the British Empire, and the Origins of the Response to the Armenian Genocide », American Historical Review, 119, 1, 2014.

U. Ü. Üngör, The Making of Modern Turkey: Nation and State in Eastern Anatolia, 1913-1950, Oxford University Press, 2011.

J. Winter (éd.), America and the Armenian genocide of 1915, Cambridge University Press, 2003 ;  (dir.) La Première Guerre mondiale, 3 vol., Fayard, 2013-2014.

E. J. Zürcher, Turkey, a Modern History, Londres, New York, IBTauris, 1998 ; « Renewal and silence : post-war Unionist and Kemalist rhetoric on the Armenian genocide », dans Ronald G. Suny (dir.), A Question of Genocide (éditeur, date ?) ; The Young Turklegacy and nation building, Londres, I. B. Tauris, 2010.

Coll. CDCA, Actualité du génocide des Arméniens, Paris, 1999

Coll., « Ailleurs, hier, autrement : connaissance et reconnaissance du génocide des Arméniens », Revue d’histoire de la Shoah, n°177-178, janvier-août 2003.

Coll., Conseil scientifique international pour l’étude du génocide des Arméniens, Le génocide des Arméniens, un siècle de recherche (1915-2015), Armand Colin, 2015.

Coll., « Se souvenir des Arméniens », Revue d’histoire de la Shoah, 2015 (à paraître).

Témoignages :

J. Altounian, Ouvrez-moi seulement les chemins d’Arménie. Un génocide aux déserts de l’inconscient, Les Belles Lettres, 1990 ; La Survivance. Traduire le trauma collectif, Dunod, 2000 ; L’intraduisible – Deuil, mémoire, transmission, Dunod, 2005.

A. Andonian, Sur la route de l’exil, Metis Presse, 2013.

J. Ayanian, Le kemp, une enfance intra-muros, Marseille, Parenthèses, 2001.

G. Balakian, Le Golgotha arménien. De Berlin à Deir es-Zor, Champigny, Le Cercle d’écrits caucasien, 2006.

F. Çetin, Le livre de ma grand-mère, suivi de la Fontaine de Havav, Marseille, Parenthèses, 2013.

G. Chaliand, Mémoire de ma mémoire, Julliard, 2003.

A. Cillière, 1895, massacres d’Arméniens, Toulouse Privat, 2010.

W. Gust éd., The Armenian genocide. Evidence from the German Foreign Office Archives, 1915-1916, New York, Berghahn Books, 2014.

M. Jacobsen, Diary of a Danish Missionary, Harpoot, 1907-1919, Ara Sarafian (éd.), Princeton, Londres, Gomidas Institute, 2001.

J. Jaurès, Il faut sauver les Arméniens, éd. V. Duclert, Mille et une nuits, 2007.

V.-J. Mesropian, J’avais six ans en Arménie… 1915 (P. Anhoury, C. Mouradian, éd.), L’Inventaire, 2007.

H. Morgenthau, United States Diplomacy on the Bosphorus: the Diaries of Ambassador Morgenthau, 1913-1916, éd. A. Sarafian, Princeton, Taderon, 2004.

Mgr J. Naslian, évêque de Trébizonde, Mémoires sur les événements politico-religieux au Proche-Orient, 1914-1928, 2 vol., Beyrouth ou Bdzommar, Patriarcat de Cilicie des Arméniens catholiques, 2009 (réed.).

Y. Odian, Journal de déportation, Marseille, Parenthèses, 2010.

B. Oran, « M.K. », récit d’un déporté arménien, Levallois-Perret, Turquoise, 2008.

A. Sarafian (éd.), United States Official Records on the Armenian Genocide, 1915-1917, Londres, Gomidas Institute, 2004 ; Talaat Pasha’s Report on the Armenian Genocide, Londres, Gomidas Inst., 2011.

A. Ter Minassian, H. Varjabedian (eds), Nos terres d’enfance. L’Arménie des souvenirs, Marseille, Parenthèses, 2010.

H. Toroyan, L’agonie d’un peuple, Garnier, « Classiques »,  Garnier, 2013.

A. J. Toynbee, Les Massacres des Arméniens, 1916, rééd. critique C. Mouradian, Payot & Rivages, 2004.

Littérature :

A. Aharonian, Sur le chemin de la liberté, Marseille, Parenthèse, 2006.

M. Armen, La Fontaine d’Héghnar, Actes Sud, 1993.

A. Bakounts, Mtnadzor, Marseille, Parenthèses, 1992.

B. Barseghian, Jours de cendres à Istanbul, Marseille, Parenthèses, 2004.

S. Bibérian, Le crépuscule des fourmis, Métis Presse, 2012.

G. Chaliand (éd.), Fragments d’Arménie. Anthologie, Omnibus, 2007.

V. Gardon, Le Vanetsi. Une enfance arménienne, Stock, 2008 (réed.).

A. Lubin, C. Chahnour, La retraite sans fanfare. Histoire illustrée des Arméniens à leur arrivée à Paris, suite au génocide de 1915-1916, L’ActMem, 2009.

H. Matévossian, Soleil d’automne, Albin Michel, 1994.

Raffi, Le fou, Bleu autour, 2009.

S. Sevan, Quelque part dans les Balkans, 2 vol., L’Esprit des Péninsules, 2001, 2002.

V. Totovents, Une enfance arménienne, Julliard, 1985.

Franz Werfel, Les quarante jours du Musa Dagh, Paris, Albin Michel, 1933

K. Zarian, Le Bateau sur la montagne, Le Seuil, 1986.
[viii] Franţa recunoaşte două acte de genocid, cel împotriva evreilor şi cel împotriva armenilor.
[ix] « And so tonight—to you, the great silent majority of my fellow Americans—I ask for your support » – http://www.watergate.info/nixon/silent-majority-speech-1969.shtml
[x] « Ex libris », de Tudor Arghezi, din Cuvinte potrivite (1927).

  • 41
  •  

One Response to HOREA PORUMB : Chestiunea armenească, o „Coloană a infinitului”…

  1. Pingback: DOSAR 1915 / Noi m?rturii despre genocid | araratonline.com