Eduard Antonian

CENTENAR / Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

DECEMBRIE 1925

Iarnă grea pentru armenii din România în Decembrie, anul de graţie 1925. Şi cu toate acestea Comunitatea prospera. Se linişteau apele, supravieţuitorii din Genocid îşi restabileau priorităţile cu o noua viaţă. Uniunea Armenilor din România contribuia la toate acestea din plin, ca un motor ce trăgea din greu pentru a urni întreaga maşinărie. A meritat până la ultimul leu investit, am spune noi astăzi…În 1925 fusese investit Patriarhul României, Miron Cristea. Comunitatea Armeană şi mai ales Biserica aveau aşteptări mari. Iată ce ne relatează revista noastră Ararat în Decembrie 1925:

“Comitetul Eparhiei Armene din România şi Uniunea Armenilor din România a expediat următoarea telegramăSanctităţii Sale Dr.Miron Cristea cu ocazia investirii sale ca Patriarh – Comitetul Eparhiei Armene din România şi Uniunea Armenilor din România, în numele tuturor armenilor din România felicită pe Sanctitatea Voastră cu prilejul înălţării Sale la rangul de Patriarh. Împreună cu noi toţi împărtăşeşte marea bucurie de azi a Poporului Român şi a Bisericii Autocefale Române şi vechea Biserică Armeană care în cursul veacurilor a sacrificat atâţia martiri pe altarul religiei lui Christos. Rugăm pe Atotputernicul să dea viaţă lungă Sanctităţii Voastre pentru tăria propăşirea şi fericirea Poporului Român prin credinţă iyvorul iubirei de neam şi al tuturor virtuţilor. Semnat în numele Comitetul Eparhiei Armene din România şi Uniunea Armenilor din România, Armenac Manissalian, Preşed.SS.“

Uniunea Armenilor mergea mai departe, făra a face prea mult caz de misiunea sa. Atfel aflăm cum că: “Şcoala Primară Armeană din Gherla s-a redeschis cu spezele şi banii Uniunii Armenilor din România şi sub direcţia Prof.Agop Keoceian. Se predau limbile română şi armeană. Elevii, în număr de 40 nu cunoşteau decât limba maghiară. Ei urmează cu multă plăcere cursurile.“

Sau altceva şi mai inedit: “Pentru completarea sumei necesare aşezării unei plăci comemorative în Biserica Armeană din Capitală în amintirea enoriaşilor morţi pentru Patrie Epitropia a făcut un apel de strangere de bani, suma de până acum de 7000 de lei nu acoperă decât jumătate din necesar. Uniunea Armenilor din România, recte personal Dl.Masissalian a donat restul de bani necesari pentru această frumoasă iniţiativă.“ Dar Uniunea Armenilor mai avea şi alte probleme cu noii armeni veniţi în ţară (nimic nou…): “Câţiva supuşi armeni sau otomani refugiaţi în Capitală, muncitori ori salariaţi trecând peste deciziunile ministeriale şi ale Uniunii Armenilor şi-au înaintat actele pentru obţinerea biletului de libera petrecere în România fără a prezenta şi Certificatul de Bună Purtare şi Moralitate din partea Uniunii Armenilor din România. Toate cererile lor au fost fireşte respinse. Nu mai faceţi aşa ceva. Altfel Uniunea face cunoscut că nu va interveni în nici un caz pentru acei cari nu se înscriu la timp la Uniune sau cari creiază singuri dificultăţi !“…Iarnă armenească interbelică în România…

Eduard ANTONIAN

  •  
  •