Eduard Antonian

CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Iarna anului 1926 nu aducea numai frig şi vremuri grele ci, incredibil pentru armeni obişnuiţi doar cu greutăţi şi suferinţe, veşti bune. Mii de armeni din România erau la acea vreme şomeri şi erau nevoiţi să se descurce aşa cum puteau. Nici drept de muncă nu aveau aici iar mulţi lucrau “le negru “ fiind păcăliţi deseori. Uniunea Armenilor din România le dă în sfârşit vestea cea bună prin intermediul Revistei Ararat:

“Ministerul Sănătăţii Publice al Muncii şi Ocrotirilor Sociale a trimis Uniunii Armenilor din România urmatoarea Adresă – Domnule Preşedinte, avem onoarea de a vă face cunoscut că Ministrul Muncii a aprobat din punctual său de vedere cererea Dvs. Şi în consecinţă a dat instrucţiuni Inspectoratelor Muncii de a aviza favorabil asupra cererilor de prelungire de liberă petrecere prezentate de armeni cari se găsesc în România veniţi înainte sau după 1918 cu Paşapoarte Turceşti ori Armeneşti şi care îşi exercită profesiunea ca salariaţi. Pentru obţinerea avizului favorabil, salariaţii armeni urmează a Inspectoratelor Muncii certificate eliberate de Centrala din Bucureşti a Uniunii Armenilor pe care să certificate originea şi buna moralitate a armenilor solicitanţi. “

Un an mai târziu, în Februarie 1927, situaţia se mai schimbase, în bine. Uniunea Armenilor din România organiza Balul Anual Oriental la Cercul Militar Naţional în folosul orfanilor armeni, cu strangere de fonduri. Fie doar pentru pitorescul descrierii în Revista noastră Ararat merită citat:

“De astă data, sala a fost decorată în stil japonez modern iar la anul viitor se zice că va fii împodobită chinezeşte. Serbarea a fost onorată de mai multe persoane din oficialitate  între cari Gr.Trancu Iaşi, Ministrul Muncii. Comitetul de organizare prezidat de Preşedintele Uniunii Armenilor Dl.A.Manissalian nu cruţase nici o sforţare pentru organizarea balului care a avut un succes desăvârşit. În sala principala erau construite patru chioşcuri cochete. Primul chioşc cu şampanie era dirijat de Dna.K.Manissalian, al doilea de ţigări şi confiserii de Dnele.Melik şi Kundakgian, al treilea cu Roata Norocului de Dna.Ştefănescu iar ultimul, cu Tombula de Dna.Aznavorian. Chioşcurile acestea au făcut un dever de peste 200 mii lei. Cam tot atât a produs şi bufetul condus de Dnii.Danielian şi Cialian. Benefeciul net este satisfăcător. Noi nădăjduim că din beneficiul acestui Bal dat în numele Uniunii Armenilor din România va scoate o parte şi pentru Societatea de Binefacere care întreţine o droaie de bolnavi armeni prin spitale.“

Şi nu în ultimul rând o ştire cel puţin insolită: “S-a ţinul la localul Şcoalei Armene de la Uniunea Armenilor din Capitală obicinuita adunare a părinţilor elevilor convocaţi de către Direcţiune. Dar părinţii, după ce au mulţumit s-au plans ca bătaia a devenit o sistemă şi si-au exprimat dorinţa ca să se înceteze cu bătaia care nu mai este în floare decât la Scoala Comunităţii Armene din Bucureşti. “

În final…La Roman a încetat din viaţă bătrânul Osep Hagiu, refugiat scapat dela masacrele turceşti. Avea în vârstă de 106 ani.

Eduard ANTONIAN

  • 19
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *