Eduard Antonian

CENTENAR / Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IULIE 1926

Vara venise dar deloc sub auspicii bune pentru armenii din România. Iar se tulburau apele şi din nefericire tot armenii cei mulţi si necăjiţi trăgeau ponoasele. Noi bănuim aici jocuri de interese şi orgolii, dar hai să vedem despre ce e vorba şi ce ne relatează Baronul Mestugean în Ararat:

“Dl.A.Manissalian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România şi-a dat demisia şi din Comitetul Central al Orfelinatului Armean neputându-se înţelege cu ceilalţi membri ai Comitetului. Dl.Manissalian şi-a înaintat demisia Uniunii Armenilor din România şi a Comitetului Eparhial care au întreaga răspundere a Orfelinatului, Comitetul Central nefiind decât o delegaţie numită de Eparhia Bisericii Armene.Se impune ca faţă de situaţia creată la Orfelinat Uniunea Armenilor şi Comitetul Central să preia conducerea Orfelinatului încredinţând-o unei Comisii de Lichidare. Spunem de Lichidare pentru ca azi, Orfelinatul nu poate face copiilor decât cel mai mare rău periclitându-le viitorul. Într-adevar, la Strunga nu se învaţă nici carte întrucât toţi copiii au terminat de mult şcoala primară şi nu învaţă în mod serios nici un meşteşug. Atelierul de Covoare s-a desfiinţat de mult iar în aşa zisul Atelier de Cizmărie nu se fac decât reparaţiuni de ciubote. Vasăzică e clar că de acum înainte Orfelinatul nu poate aduce nici un folos orfanilor cari îşi pierd acolo timpul fără folos. Ce ar fi de făcut pentru viitorul copiilor…După cum se ştie Orfelinatul de la Strunga s-a deschis cu 200 de copii. Mare parte din ei în cursul celor 3 ani au fost plasaţi pe la particulari iar unii s-au dus la rudele lor de peste hotare. Băieţii scoşi de la Orfelinat au devenit azi nişte harnici meşteşugari cari îşi câştigă astăyi cu prisosinţă existenţa. Orfanele de asemenea, am putea zice. Ele sunt fericite in sânul familiilor ce le-au adoptat. La Orfelinat n-au mai rămas decât vreo 70 de orfani în jurul cărora se face un sgomot asurzitor. Chestiunea totuşi e foarte simplă şi anume întrucât din lipsă de fonduri şi din nepriceperea unora nu putem da orfanilor nici instrucţie şi nici un meşteşug datori suntem să lichidăm aşezământul cât plasând şi pe orfanii rămaşi pe la particulari cu tragere de inimă cari să se însărcineye cu viitorul lor. Cerem Uniunii Armenilor din România şi Comitetului Eparhial al Bisericii Armene din România, în special PSS Episcopului Husig să rezolve în mod grabnic această chestiune şi să curme situaţia scandaloasă creată!  Printr-o fericita coincidenţă, Preşedintele Uniunii Armenilor din România, Dl.Manissalian este şi Preşedintele Comitetului Eparhial astfel încât Comisia de Lichidare s-ar bucura de concursul larg şi neprecupeţit al fondatorului orfelinatului. Astfel încât pe această cale firească orfrlinatul îşi va fi atins scopul spre cinstea Comunitătilor armene din Ţară. Cele 22 de filiale ale Uniunii Armenilor din România îşi au desigur şi ele cuvântul.“

Şi în final aflăm din Ararat cum că:”Onor Preşedintele Uniunii Armenilor din România, Dl.Manissalian a plecat la Buziaş pentru a-şi face obiciunita cură de băi pentru o lună.“

Vară armenească fierbinte…

Eduard ANTONIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *