Eduard Antonian

CENTENAR / Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

OCTOMBRIE 1925

Toamna debuta sub auspicii bune pentru armenii din România, aşadar se vede de la o poştă că Mercur nu era retrograd. Lucrurile începeau încet, încet să se aşeze, iar Uniunea Armenilor făcea ce ştia ea că e mai bine. Adică să ajute pe toţi armenii din România şi să dea bani tuturor. Nimic nu s-a schimbat până astăzi. Astfel, aflăm din revista noastră Ararat cum că în luna octombrie 1925: „La Galaţi s-a inaugurat Şcoala Armeană. Cu această ocaziune solemnă a fost prezent şi  Sfinţia Sa Episcopul Husig precum şi dl. A. Manissalian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România. Printre altele, Sfinţia Sa a ţinut un emoţionant discurs – Epitropia şi Uniunea Armenilor din Galaţi a realizat această operă fără sgomot mare cum deobiceiu se întâmplă şi sunt sigur că copiii vor avea putinţa să înveţe aci cum să iubească religia, rămânând credincioşi strămoşilor şi devenind buni cetăţeni români. Noi, o mână de armeni, după atâta sbucium suntem mulţumiţi de modul cum în România Mare am fost primiţi şi ocrotiţi, mulţumite căreia am progresat economiceşte. Ca conducător al acestei Biserici sfâtuesc pe toţi aceia care fac parte din această naţiune, a nu se amesteca în politică pentru a nu ştirbi nimic din încrederea ce ne-a fost acordată cu multă dărnicie. Ca şef şi cap al Bisericii al acestui popor ridic o rugă fierbinte către Atotputernicul Dumnezeu pentru a dărui României Mari mulţi ani de pace şi prosperitate ca să trăiască dimpreună cu fiii ei.”

Între timp Orfelinatul Armean de la Strunga nu o ducea prea bine. Personalul didactic precum şi orfanii sufereau de sărăcie şi boli inevitabile copilăriei. Din fericire tot Uniunea Armenilor din România susţinea acest proiect. Aflăm astfel cum că „Un filantrop din Galaţi, membru al Uniunii Armenilor din România, dar care doreşte să-şi păstreze anonimatul a oferit Orfelinatului prin dl. Aram Ghiumuşian suma de lei 50.000. Totodată, în acelaşi timp Uniunea Armenilor din România a donat orfelinatului 30.000 lei. Dar avem şi veşti triste. Dna S. Srintz, institutoare şi-a dat demisia de la Orfelinat. Plecarea doamnei Srintz este o mare pierdere pentru aşezământ, întrucât Dsa. absolventă a Colegiului Englez din Constantinopole e înzestrată cu o aleasă cultură europenească. Dna. Srintz de la înfiinţarea Orfelinatului, n-a fost numai o institutoare distinsă, dar şi o mamă duioasă pentru orfani. Ceea ce e şi mai regretabil e că Comitetul Central al Orfelinatului uitând că şi economiile exagerate sunt tot atât de vătămătoare ca şi risipa n-a numit pe nimeni în postul important, ce ocupat de Dna. Srintz. Suntem siguri că dacă ar avea o remuneraţie adecvată distinsa Dna. Srintz ar reveni la postul său pe care îl iubeşte atât de mult ne mai fiind nevoită ca acum să se întreţină oferind meditaţiuni la pian şi limba engleză altor copii din familii bune. Să sperăm că, ca deobiceiu Uniunea Armenilor din România va interveni pentru a mări retribuţiunile.”

Şi în sfârşit o veste bună a toamnei anului 1925: „Anunţăm cu plăcere logodna Dlui. Tacvor Kuiumgian, mare comerciant din Constanţa cu gentila Dşoară Margaretta Antonescu din Piteşti.”

Eduard ANTONIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *