Eduard Antonian

CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IUNIE 1925

Sosise în sfârşit lunga vară fierbinte şi peste armenii din România. Din fericire încă era linişte. Parcă toată lumea începea să prospere deşi, sigur că mai existau şi unele carenţe dar Revista noastră Ararat de odinioara, făcând un fel de bilanţ al lunii Iunie, ne linişteşte. Printre altele aflam cum că în 1925:

“După cum am anunţat în urma intervenţiunii Uniunii Armenilor din România prin Dl.S.Kehiaian, Vicepreşedinte, Dl.I.G.Duca, Ministrul de Externe a încuviinţat ca orfanii armeni din Grecia cari au rude sau mame in România să poată intra în ţară spre a trăi de acum în sânul familiilor lor. Copii aceştia cari îşi pierduseră părinţii în vălmăşagul deportărilor din 1915 şi a dezastrului de la Smirna fură trimişi prin îngrijirea Angliei în orfelinatele din Grecia. Parte din aceşti copii, în număr de 22 au şi sosit săptămâna trecută la Constaţa cu vaporul Împăratul Traian venind din Pireu. Ei au fost repartizaţi îndată în oraşele unde îi aşteptau mamele lor desolate. Se poate lesne înţelege scenele de duioşie şi lacrimele de bucurie vărsate de mamele şi copii cari se întâlnesc dupa atâta amar de vreme. Felicităm Uniunea Armenilor din România pentru fapta-i frumoasă  şi credem că am fi interpretul tuturora exprimând şi pe această cale cea mai profundă recunoştiinţă Dlui. Ministru Duca care n-a şovăit nici o clipă de a red ape aceşti copii mamelor lor.“ Iată în pagina următoare din Ararat o ştire foarte importantă pentru armenii din România:

“Prin stabilirea unei reprezentanţe consulare a Republicei Armenia la Paris, Guvernul Francez a dispus ca purtătorii vechilor Paşapoarte armeneşti de acum nevalabile, precum si posesorii de Paşapoarte vechi Nansen să poată veni liber in Franţa. Uniunea Armenilor din România a făcut demersurile necesare pe lângă Guvernul României pentru înlesnirea călătoriei a armenilor aflători în România cari vor dori să se stabilească în Franţa. Cheltuielile de vapor le va suporta UAR.“ Dumnezeu să mă ierte, dar cred că eu niciodată nu îi voi ierta Bunicului meu Vartan Antonian şi nu voi înţelege decizia lui de a nu pleca atunci în Franţa. Sigur că dacă ar fi făcut asta eu poate nici nu existam, dar vorba lui Moromete “Orişicum, pe ce te bazezi?”

Pe ultima pagină a Revistei Ararat o ştire, poate părea banală, dar mie personal mi-a adus un oftat trist, foarte trist…” În  Orfelinatul Armean de la Strunga se află mai mulţi băieţi cari au terminat cursul primar al şcoalei şi acum urmează să fie plasaţi spre a învăţa câte un meşteşug.Toţi cei cari ar voi să primească câte un orfan de la Strunga spre a-i învăţa meşteşugul lor şi a le pregăti un viitor sunt rugaţi să-şi adreseze cererile Comitetului central al Orfelinatului Strunga administrat de Uniunea Armenilor din România la Bucureşti. Adăogăm că toţi tinerii aceştia sunt bine crescuţi, ascultători şi sănătoşi astfel încât sunt în măsură de a fi de mare folos patronilor lor. Plasând pe aceşti băieţi ajunşi la pubertate pe la pe la particulari cu simţ părintesc şi cari să se îngrijească de soarta lor în viitor, Orfelinatul Uniunii Armenilor de la  Strunga îşi atinge scopul urmărit.“…Lunga vară fierbinte a armenilor din România…

Eduard ANTONIAN

  •  
  •