Eduard Antonian

CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

MAI

Primavara se aşternea liniştită şi peste sufletele armenilor din România în perioada interbelică. Dar deseori lucrurile sunt înşelătoare. Sau uneori sunt şi decurg mai bine decât te aştepţi. Iată cu ce ilustrez această afirmaţie, cu o ştire din Luna Mai 1925:

“Citim în ziarul Galaţii Noui – În ultimii ani, s-a aşezat în oraş un mare negustor armean, M.Aznavorian. Într-o strada principala a Galaţilor şi-a ridicat mult milionarul negustor un imposant magazin, înfrumuseţând într-adevăr acea parte a locului. E o clădire de Occident transplantată aici şi trecând pe lângă ea involuntar priveşti nu mirat ci cu mulţumire de estet căruia îi place frumosul si grandiosul. Stăpânul măreţei clădiri e acel multi milionar comerciant armean Dl. M.Aznavorian, un octogenar prototipul cinstei demnităţei şi muncii. El este în acelaşi timp şi Preşedintele Uniunii şi Comunitaţii Armenilor din Galaţi. Contrar atâtor străini cari s-au aşezat pe plaiurile gălăţene fără suport material sau moral, batrânul Aznavorian a venit aici cu un nume bine reputat, cu punga doldora cu o mare doză de energie şi s-a pus pe lucru figurând printre cele mai ilustre personagii ale oraşului nostru. Marele său magazin este dealtfel o sucursală a Centralei din Manchester. Fericirea în toate ar fi fost justa răsplată ce soarta ar fi putut s-o dea bătrânului milionar. Se spune că pe aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte îi şi încearcă. Mare trebuie să fie iubirea lui Dumnezeu căci greu l-a încercat pe bătrânul Aznavorian anul 1915 la masacrele turceşti cand păgânii i-au răpit una din fiicele sale în floarea vârstei. A trăit o grozavă dramă sărmanul tată, o dramă care trebuia să rămâie închisă între zidurile de nepătruns ale durerii intime.“…Foarte, foarte interesant, căci oricât am căutat prin arhivele Uniunii Armenilor nu am dat de nici o urma a acestui distins domn batrân Aznavorian..Nicăieri nu se mai pomeneşte de el, parcă a dispărut în neant. Poate ar trebui să merg la Galaţi la Arhivele Nationale…

Doi ani mai târziu, în Mai 1927, Revista Ararat publica un anunţ în cel mai serios mod…

“PSS Episcopul Husig Şeful Eparhiei Armene din România a trimis preotilor armeni cât şi Uniunii Armenilor din România o circular prin care le interzice de a mai celebra taina cununiei în case sau în cârciumi după cum se întîmplă tot mai des în Bucureşti întrucât canoanele bisericeşti prevăd ca cununiile să fie religioase în Biserică şi fără dezmăţ. Iar Comitetul Uniunii Armenilor din România pentru supravegherea orfanilor constatând că cea mai mare parte a orfanilor au fost daţi la stăpân ca şi sclavii români fără nici un fel de angajament pentru aceştia din urmă, a luat măsuri ca să se încheie cât de curând contractele prevăzute în Legea Muncii a Dlui. Trancu Iaşi. Uniunea Armenilor va avea grijă şi  de educaţia copiilor şi pentru aceasta îi va chema la conferinţe special organizate pentru ei. Examenele de fine de an ale Şcoalei Armene din Capitală încep la 11 Iunie. Mult succes micilor pui de armeni ! “

Începuse vara şi în comunitatea armeană din România…

Eduard ANTONIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *