Mihai Stepan Cazazian

CEI 20 DIN SUTE ȘI SUTE…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

24 Aprile 1915 a fost ziua în care Turcia a arestat, iar apoi a ucis, intelectualii armeni de pe tot cuprinsul țării. Și clericii. În Constantinopol au fost sute. Cifrele  vehiculate au fost 300, apoi 600 unii au avansat 1000. Evident, capitala Turciei furniza cifre mai ridicate local. Dar toată Turcia ridica scorul simțitor. Cititorul va vedea că acțiunea de decapitare a unui popor nu se limita doar la orașul care în anii `30 se va denumi Istanbul. Ziarul Nor Ghiank din Glendale, într-unul din numerele sale din aprilie din anii trecuți prezenta o listă de intelectuali victime (fără clerici). Din motive grafice erau  gravuri și fără detalii biografice. Noi am preluat lista, am găsit fotografiile și datele biografice sumare și le prezentăm cititorilor noștri. Fotografiile, deși au un secol vechime, ne privesc cu ochii unor oameni  vii, armeni plini de speranță, pulsând de viață, familiști, cu meserii și realizări în domeniile lor cu privirile ațintite în viitor, un viitor care le-a fost retezat de fanatismul obtuz și primitiv.

SCRIITORI  ȘI ACTIVIȘTI MARTIRI  1915

Paramaz – numele său real Matteos Sarkisian (1863, Meghri-15 iunie 1915). Scriitor, activist politic, fedain, Educație: Kevorkian Djemaran. Participant la luptele tătaro-armene din 1905-07 din Caucaz și ulterior. Membru al Partidului Hănceakian.

Dr.Nazaret Daghavarian (1862-1915) medic, agronom, activist politic, co-fondator al AGBU. Autor al unor lucrări din domeniul medical, religie și istorie. S-a născut în Sebastia,  avea numele de Ceadergian, a studiat la Colegiul din Constantinopol, și Universitatea din Paris. A fost directorul școlilor armene din provincia Sebastia, directorul școlii Aramian  și a spitalului Surp Părghici din Constantinopol. După arestarea sa de autoritățile turcești a fost eliberat prin medierea ambasadei franceze și în 1905 pleacă la Cairo, unde lucrează ca medic și predă la școlile armene. Aici devine membru co-fondator AGBU. In 1908, după lovitura de stat a Junilor Turci revine la  Constantinopol unde este ales  membru al noului Parlament Otoman precum și al Comitetului Central Național Armean. La 24 aprilie este arestat și ucis pe drumul deportării.

Harutyun K.Djanghiulian (1856, Van-15 iunie 1915) Ucis pe drumul deportării. Activist politic, membru al partidului Hănceakian. Unul din organizatorii demonstrației de la Kum Kapu (1890) Arestat, condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viață. Đin 1897 se află în Cipru.S-a străduit sa împace grupările hănceakiste. La Cairo, în 1898 publică broșura Măscăricii unde critică virulent sciziunea  hanceakistă. În timpul în care a fost în Egipt a încercat să apropie FRA de Hanceakiști, dar în zadar. După 1908 revine la Bolis unde lucrează în  aparatul de partid Hănceakist. Scrieri: Amintiri din criza armeană, Constantinopol, (1913). Măscăricii Cairo, 1898.

Edvart Agnuni – numele său real  Haciadur Malumian (1863,Meghri-1915). Activist politic, publicist, membru al Federației Revoluționare Armene (FRA). Studiază la colegiul Nersisian din Tiflis (1883), apoi continuă studiile la Geneva. A colaborat la revista Mșag, unde a fost secretar de redacție. Din 1899 a lucrat la revista Droșak care apărea la Geneva. Aici publică seria de articole Vești din Caucaz. Participă la cel de al IV-lea congres FRA din 1907 de la Viena. Apoi prin eforturile sale este convocat la Paris la Conferința tuturor organizațiilor antiotomane care a și pregătit redactarea Constituției otomane. Din 1908 activitatea lui se intensifică la Bolis. Duce o muncă de propagandă între anii 1910-1911 în SUA, Egipt, Liban, Smirna, Erzerum (unde participă la Congresul FRA din 1914). Scrieri: Vocea Protestului, 1911(Boston), Spre bătălie  1904 (Geneva, 275 p), Către țară ,1911( Boston), Rănile Caucazului ,1903 (Geneva , 368 p)

Murad sau Marele Murad –  numele său real  Hamparțum Boiagian (1860, Hagin în Cilicia- iulie 1915, Cesareea)Activist al mișcării naționale de eliberare. În conducerea partidului Hănciak. Conducătorul autoapărării din Sassoun (după arestarea lui Mihran Damadian).Studii medicale la Bolis. Unul din principalii organizatori a protestului de la Kum Kapu din 15 iulie 1890. Participă  și conduce revolta din 1894 din Sasun, la care participă și Andranic, Kevork Ceauș, Harayr Dăjohk. În 1904 evadează din închisoare unde era arestat politic și fuge la Paris. Pleacă apoi la Cairo cu scopul de a reuni grupurile Hănceak. Apoi se duce în SUA. Revine în Turcia după revoluția din 1908. E ales în Comitetul Național și membru în noul Parlament. Se opune legii de a fi chemați sub arme și non-musulmanii.E arestat în 1915 și executat prin spânzurare în Cesareea.

Prof. Garabed Soghikian (1868-1916) S-a născut la Kharbert pe 26 iunie. A absolvit Colegiul „Eprat” se specializează  la Universitățile din Cornell și Yalle, din SUA, obținând titlul de magistru. Revine la Kharpert și predă biologia timp de 15 ani la Colegiul „Eprat”. E arestat în 1915, la 5 iunie iar la pușcărie este torturat personal de guvernator care obosind cheamă ajutoarele sale ca ei să continue. Rămâne un an în carcera întunecoasă. Are căderi psihice si e mutat la spital. Apoi e eliberat și i se ordonă să-i învețe pe turci vopsitoria. Dar epuizat fizic și psihic moare în 25 iunie 1916.

Karekin Hajag Zakarian (1867, Alexandropol -1915). Publicist, redactor, activist politic, membru  FRA. În 1894 pleacă în Elveția, Geneva, studiază la Universitate sociologia. În 1895 este trimis din partea redacției Droșak, în țările Balcanice pentru a face propagandă. Înte anii 1897-1898 e prezent cu misiuni organizatorice la Izmir și Egipt. Absolvă Facultatea de sociologie din Geneva în anul 1898. Revine în Caucaz și predă la Colegiul Nersisian din Tiflis. Colaborează la revista Mșag. A redactat în 1906, împreună  cu Avedis Aharonian (Gharib) și Yeghișe Topcian  ziarele Haraci și Alik .În 1912 pleacă la Bolis ca director al școlii din Samatia, Colaborează la publicația Azadamart. A fost ucis de turci în 1915. Lucrări publicate: Poetul poporului Kamar Katiba, Impozitele în Turcia,(Bolis, 1912), Noaptea patimilor, Vechiul Orient (1914) ș.a.

Vartkes Serenghiulian (1871, Karin[Erzerum]-1915, Urfa). Pedagog, activist politic, membru al Parlamentului otoman. A studiat la colegiile Ardzinian si Sanasarian din Karin (Erzerum). În anii 1880 a organizat demonstrații la Karin și a fost arestat. Eliberat în 1892, a lucrat la Bolis, apoi în Bulgaria, și apoi în Imperiul rus ca revoluționar. La Van a cooperat cu partidul Armenegan. Acolo a fost arestat în 1901, condamnat la 101 ani pușcărie. Eliberat în 1908, și ales ca membru al Parlamanetului otoman. În 1915 deportat la Urfa unde a fost torturat și ucis.

Diran Kelekian (1862,Cesareea-1915, Gianghiri). Jurnalist armean, scriitor, conferențiar, („Universitatea Otomană” Bolis) redactor al ziarelor Zihan (din 1883) și Sabah (din 1908). A studiat la Bolis și Marsilia. A colaborat la ziarul  Daily Mail și a fost corespondent Associated Press. A publicat materiale de presă în limba turcă folosind literele armenești și latine. A alcătuit un dicționar   francez-turc. În 1915 a fost arestat, deportat la Gianghiri unde a fost ucis.

Arșag Văramian – numele său real Onnig Terțakian (1870, Bolis -1915,Van). Activist al mișcării armene de eliberare, membru FRA. Studii: Kevorkian Djemaran (1889). A pregătit ocuparea Băncii Otomane. Arestat, a reușit să evadeze. În anul 1897 a desfășurat activitate de propagandă în Bulgaria și România. În 1898 vine la Geneva ca activist FRA dar și colaborator al revistei Droșak, la care devine redactor șef din 1899. A avut o contribuție importantă la înființarea organizațiilor FRA în SUA și fondarea revistei Hayrenik. Deputat în Parlamentul otoman după 1908. În 1915 a fost ucis în cursul genocidului.

Krikor Zohrab (26 iunie 1861, Bolis -20 iulie 1915, lângă Urfa ) Scriitor, jurist, politician, deputat în Parlamentul otoman. A fost un orator influent și membru marcant al Parlamentului. Arestat la 25 mai 1915 a fost trimis la tribunalul din Diarbekir și apoi asasinat bestial pe drum. A scris numeroase schițe si nuvele multe publicate postum. Este unul din prozatorii clasici armeni.

Daniel Varujan –  numele său real Daniel Cibukiarian (20 aprilie 1884, Perknig – 26 august 1915, Cankiri). În anii masacrelor hamidiene a fost trimis (1896) la Bolis unde a urmat școala măhitariștilor. Și-a continuat studiile la Veneția (Colegiul Murad-Rafaelian) și în 1905 s-a înscris la Universitatea Gent din Belgia unde a studiat literatura, sociologia și economia. În 1909 revine acasă unde predă timp de trei ani. Se căsătorește în 1912, si devine directorul școlii Surp Krikor Lusavorici din Bolis. În 1914 pune bazele grupului literar Mehean și a revistei cu același nume împreună cu Costan Zarian, Hagop Oshagan, Aharon Dadurian, și Keham Parseghian. Mișcarea urmărea renașterea literaturii armene. Torturat și asasinat în 1915. Operele mai însemnate: Cântecul Pâinii, (apărut postum în 1921). Alte volume: Freamăte (1906, Veneția), Inima neamului (1909 Bolis),  Cântece Pâgâne (1912 Bolis). Alte ediții :  Caravana Vulturilor (Erevan, 1969), numeroase alte ediții publicate la Erevan, Beirut, Moscova, Ierusalim, Bolis, Milano, Marsilia. Viața sa a fost ecranizată de Garo Berberian în  scurt metrajul numit Daniel.

Kegham Parseghian (1883, Bolis-1915, Ayaș) scriitor, pedagoag, editor, jurnalist.Studiază la Școala Mesrobian, apoi la Getronagan Varjaran, pâna în 1896. trăieste un an la Paris și revine la Bolis unde editează ziarele Surhantag, Azatamard (1909-1915) și  Aztag (1908-1909). Co-fondator al revistei Mehean a colaborat cu Costan Zorian, Daniel Varujan, Hagop Oshagan, Hrand Nazariantz, și Aharon Dadurian. O culegere ale scrierilor sale a fost publicată la Paris în 1931. Arestat în 24 aprilie 1915 a fost dus lângă Ankara și ucis.

Siamanto –  numele său real Atom Yargianian (15 august 1878 – august 1915) Născut la Agn, el părăsește orașul natal la vârsta de 14 ani. A studiat la colegiul Nersesian.  Se mută la Bolis In 1891, unde  continuă studiile la institutul Berberian. Absolvă în anul masacrelor hamidiene 1896. Pleacă în Egipt. În 1897 se duce la Paris și frecventează cursurile de literatură de la Sorbona. La Geneva colaborează la revista Droșak.  Acolo îi apar primele scrieri sub titlul Eroice. Apoi  Cântecul cavalerului. În 1908 revine în Turcia odată cu proclamarea noii constituții. Dar în 1909 are loc masacrul din Adana. Atunci el scrie Vești sângeroase de la prieteni. Scrieri: Eroic (1902 Paris) Fii Armeniei(1902 -1908) trei volume. Torțe ale agoniei și speranței ( 1907). Chemarea Patriei  (1910) ,  Surp Mesrop (1913) Poemele sale descriu cu mare forță de expresie masacrele și exilul armenilor dar și speranța unei renașteri viitoare. Descrierile lui Siamanto sunt deosebit de originale și impresionante, unice în felul lor în literatura armeană.În 1910 vine în SUA ca editor al ziarului Hayrenik. După un an revine la Bolis. În 1913 vizitează Tiflisul. A fost arestat, torturat și ucis de turcii în 1915.    

Hrand –  numele său real Melcon Ghiurgean (1859-1915) Născut la Havav. Studiază la Colegiul Din Skiutar (Bolis) apoi școala Surp Khach. În 1878 întră în învătământ predă în mai multe școli. Totodată colaborează la periodicele armenești cu pseodonimul Hrand. Tematica sa este viața satelor armene.În 1896 îl găsim la Varna (Bulgaria) unde deschide o școală pentru copiii refugiaților armeni. După  doi ani revine la Bolis unde este arestat si dupa 6 luni de detenție e exilat la Kastemuni (pe malul Marii Negre). Trăiește 10 ani în exil, în 1908, după aprobarea noii constituții , vine la Bolis și reintră în învățământ. În 1915 e arestat și cade victimă genocidului.

Ruben Sevag –  numele său real Rupen Cilinghirian (28 februarie1886, Silivri, – 26 august 1915, Cankiri) Poet, prozator, medic. A studiat la școala Berberian pe care o absolvă în 1905 și apoi învăță la Lausanne (medicină).  A absovit în 1911 și decide sa revină la Bolis, în 1914, cu familia.  A fost imediat arestat în 24 aprilie 1915 și ucis pe data de 26 august. Sevag a fost un poet creativ. Primele lucrări îi sunt tipărite  în 1905. E cunoscut ca poet liric. Stilul său este caracterizat prin originalitate și muzicalitate.

Rupen Zartarian (1874-16 august 1915) Scriitor, pedagog, activist politic. S-a născut la Tigranakert (Diarbekir) dar s-a mutat la Harput (Kharpert) la vârsta de doi ani. A fost elev a lui Tilkatintsi (Hovhannes Harutyunian). La vârsta  de 18 ani  a început să predea și a continuat astfel  încă 10 ani. Apoi a petrecut trei ani în institute religioase franceze. A fost arestat în 1903 și expulzat din Turcia în urma activității sale politice. S-a stabilit în Bulgaria și în 1906 a fondat un ziar Razmig.  El milita ca armenii fugiți din Turcia să revină și să lupte pentru o Armenie autonomă. Ca mulți alți armeni în 1908 el s-a întors în Turcia.  După un an lucrează la ziarul Azatamard, predând totodată la Kedronagan Varjaran. La declanșarea genocidului Zartarian a fost dus la Ayaș și deținut până łă 5 mai, dus apoi sub escorta militară la Diarbekir, unde a fost ucis de cerkezul Ahmet, locotenenții Nazim și Halil. Zartarian a început să scrie de la vârsta de 11 ani. În 1910 i se publică un volum întitulat Aurora nocturnă, care a fost imediat tradus în franceză. Multe lucrări ale sale au fost adunate și apoi publicate la Paris în 1930.  Câteva din scrierile sale: Pietrificații , Sirena, Flori roșii flori, Vânatorul rănit, Lacrimile prizonierului,  Dragostea vetrei. Toate acestea sunt o împletire între realitate si ficțiune. Stilul său este delicat și plin de finețe. Prozele sale sunt impregnate de un flux poetic frecvent.

Artașes Harutyunian (3 septembrie 1873-16 august 1915)  Poet, filolog, traducător. Se stabilește la Bolis în 1912. In 1915 e arestat și dus la Nicomedia și ucis. Prima sa culegere  Lira abandonată vede lumina tiparului în 1902 fiind urmată de Travalii  în 1906. Poeziile sale apar în 1912 cu titlul Noua Liră, purtând amprenta simbolismului european. A publicat în mai toate periodicele armene medalioane dedicate figurilor importante ale literaturii armene contemporane. A contribuit astfel la dezvoltarea criticii literare armene. A tradus din Tolstoi, Maxim Gorki. Scrieri: Lira abandonată (Bolis, 1902), Travalii (Bolis, 1906) Lira nouă (Bolis 1912) Pagini de proză și versuri (Paris 1937) Călătorul nocturn (Erevan, 1968), Catrene (Erevan 1993, 1996), Opere Alese (Erevan 2016)

Eruhan –  numele său real Ervant Sărmakeșhanlian (1870-1915) scriitor, publicist, traducător, pedagog. S-a născut la Bolis, a urmat Nersesian Varjaran iar apoi Kedronagan Varjaran. Nu poate continua studiile din motive materiale și se dedică studiului individual, învață franceza și parcurge literatura atâr armeana cât și cea franceză. În anul 1889 face primele încercări literare, în revistele Dzaghik și Djeridie șarkie. (revistă turcească cu litere armenești) În 1890 se angajeaza ca ajutor de redactor la ziarul Arevelk. Scrie nuvele și povestiri din viață oamenilor simpli, precum și traduceri din literatura franceză ce se publicau în foileton. În anul 1896, anul măcelurilor hamidiene, pleacă în Bulgaria unde predă la școlile armenești. În anii 1897-1899 colaborează la ziarul Biuzantion  cu pseudonime, până când cenzura hamidiană descoperă numele său adevărat. E nevoit sa înceteze colaborarea. În 1898-1899 este unul din fondatorii si redactorii ziarului Sharjum  din Varna iar din 1900-1901 editează bilunarul Shavig. În 1904 se mută în Egipt. După aprobarea noii constituții otomane, ca mulți alții, revine la Bolis cu familia. Predă limba armeană la Kedronagan Varjaran, In acești ani, rescriind o nuvela de-a sa din 1890, publică  Fata Amiralei,  un roman care va deveni definitoriu pentru generația sa. În 1913 este numit director al Scolii Centrale din Harbert. În aprilie 1915 este arestat și ucis.

Scrieri: În vâltoarea vieții (Bolis 1911), Fata Amiralei (Bolis, 1929), Fiul (Alexandria, 1936), Amintiri fugare (Cairo, 1941), Povestiri (Paris 1942), Nuvele (Erevan, 1946) și numeroase reeditări la Beirut, Erevan, Cairo Istanbul etc.

Tâlgadinți –  numele său real  Hovhannes Harutyunian (1860-1915) Născut în satul Tâlgadin (Armenia de Vest) a făcut apel la intelectualii din Bolis să vină în teritoriu pentru a ridica nivelul cultural al populației armene. Studiaza la Școala Sămbatian din Kharpert. Lucrează ca jurnalist si învățător. Colaborează la ziarele Arevelk, Masis din 1880la 1883. Întemeiază  Școala Națională din Kharpert, iar în 1888 devine director. În toiul masacrelor școala a fost incendiată și ruinată din temelii.  Tâlgadinți redeschide câteva clase în altă clădire și purcede la refacerea școlii arse cu ajutoare din SUA. Redeschiderea școlii are loc în 1900. Atunci când forțele turcești au sosit să pună în aplicare genocidul  Tâlgadinți se adăpostește temporar la un prieten din copilărie, musulman, căruia îi încredințează unele manuscrise ale sale, spre păstrare. Într-un acces de panică musulmanul pune pe foc toate manuscrisele. In scurt timp Tâlgadinți e descoperit și aruncat în pușcărie. În 20 iunie 1915 a fost ucis într-o viroagă nu departe de locul unde se născuse. Scrieri: nuvelele  Din colțuri întunecate, Doar un pahar, Eu mi-am jucat rolul.

Prezentare text si foto ARPIAR  S.

sursa: web.

  •  
  •