Mihai Stepan Cazazian

CEAHLĂUL ŞI ARMENII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Nu ştiu câţi armeni au urcat vreodată pe Masivul Ceahlău, dar cu siguranţă toţi au auzit despre frumuseţile acestuia. V-aţi imaginat că acest munte are lagătură şi cu armenii? In cele ce urmează voi încerca să vă arăt aceste conexiuni.

În literatura română, întâlnim deseori Ceahlăul ca subiect sau loc de desfăşurare a unei acţiuni. De altfel este primul munte din România care a intrat în literatură încă din 1716, când Dimitrie Cantemir l-a pomenit in Descrierea Moldovei (în original Descriptio Moldaviae), este primul masiv din Carpaţii româneşti care a fost urcat în scopuri turistice în 1809 şi primul pentru care s-a scris un ghid turistic în 1840.

Scrierea ghidului este atribuită cărturarului Gheorghe Asachi, despre care se spune ca ar fi de origine armeană după tatăl său pe nume  Lazăr Asachievici. Acest ghid a fost tipărit la Institutul Albina din Iaşi şi a fost intitulat „Itinerarul muntelui Pionul”(denumire legată, mai mult ca sigur, de forma masivului Ceahlău). Avea numai 16 pagini, era redactat în două limbi, română şi franceză şi era ilustrat cu câteva mici gravuri. Trecând peste unele erori de natură ştiinţifică, inerente la acea vreme, ghidul rămâne în peisajul românesc ca cel dintâi ghid turistic şi cel dintâi ghid pentru drumeţia pe munte apărut pe întreg teritoriul patriei noastre.

Printre marii scritori români care au omagiat frumuseţile Ceahlăului găsim pe Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Nicolae Gane, George Coşbuc, Calistrat Hogaş, Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Barbu Delavrancea,  Nicolae Iorga (ale cărui lucrări despre armeni sunt celebre în lume),Octavian Goga, Demostene Botez, Mihail Sadoveanu şi multi altii. Nu în cele din urmă amintim de cunoscutul critic şi istoric literar Garabet Ibrăileanu, care provenea dintr-o distinsă familie de armeni. El spunea “Altceva nu există! Ai douazeci de ani, o pelerină pe umeri, nu crezi in microbi şi eşti pe Ceahlău…Dar ca să ajungi pe Ceahlău trebuie să ştii cum şi cu cine”.

La începutul veacului XX, pe drumeagul ce însoţea pârâul Izvorul Muntelui nu prea erau călători, iar cei puţini care se încumetau pe aceste meleaguri erau localnicii. Drumul îngust şerpuia până “La Chilii”, locul unde astăzi se află cabana Izvorul Muntelui. Potrivit datelor culese, poate, de cel mai bun cunoscător al Ceahlăului, dr. Gheorghe Iacomi, de la localnicii mai în vârstă, aflăm că pe aici au fost şi armenii. Bătrânii spuneau că prin 1890 nişte negustori armeni, au exploatat o vreme pădurile de sub Ocolaşul Mic şi piatra de var. Aceştia şi-au stabilit amplasamentul chiar pe terenul actual al cabanei. De altfel, aici s-au continuat exploatările forestiere, pe aceleaşi urme, până prin anii 1960-1970.

De la cabana Izvorul Muntelui porneşte unul din cele mai cunoscute trasee turistice din Ceahlău şi anume Cabana Izvorul Muntelui-Poiana Maicilor-Ocolaşul Mic-Cabana Dochia . O variantă a acestui traseu, din păcate nemarcată, şi mai puţin străbătută ne conduce spre şi prin Jgheabul Armenilor. Jgheabul Armenilor este un jgheab sculptat în piatră şi stă la obârşia Pârâului Maicilor.

În Ceahlău toponimul jgheab este mult utilizat. Astfel regăsim următoarele denumiri:Jgheabul Armenilor, Jgheabul Cabanei, Jgheabul cu Hotaru, Jgheabul cu Turnu, Jgheabul Fântânii, Jgheabul Ghedeonului, Jgheabul Izvoare, Jgheabul lui Traian, Jgheabul lui Vodă, Jgheabul Lupilor, Jgheabul Mare, Jgheabul Nicanului, Jgheabul Oilor, Jgheabul Panaghia, Jgheabul Scăiuş, şi cine ştie or mai fi şi altele.

Dar să revenim şi să aflăm câte ceva despre traseul care are ca ţintă străbaterea Jgheabului Armenilor şi ajungerea pe Ocolaşul Mic. Pornim de la cabana Izvorul Muntelui, plătim taxa de intrare în masiv, şi o apucăm pe marcajul bandă roşie, care ne va însoţi aproximativ 1h. Traversăm  şoseau ce duce la staţiunea Durău, şi prin pădurea de fag şi molid, urmăm poteca ce însoţeşte Pârâul Maicilor. Ajungem într-un mic luminiş, traversăm firul apei pe malul opus şi de aici părăsim poteca marcată şi începem să ne strecurăm spre Jgheabul Armenilor. Destule obstacole ne stau în cale: bolovani, copaci căzuţi, pământul umed, etc. Un drumeţ adevărat şi cu oarece experienţă nu se va da bătut şi va continua drumul. În Jgheabul Armenilor întâlnim puţină vegetaţie, de regulă găsim iarba surzilor şi ienupărul. În circa patru ore ne vom afla pe Ocolaşul Mic. Nu voi insista în detalii tehnice. Vă sfătuiesc să apelaţi la un cunoscător dacă vreodată veţi dori să urcaţi jgheabul cu pricina. Efortul depus pentru străbaterea traseului este din plin răsplătit de spectaculozitatea sa.

Ajunşi pe platoul Ocolaşului Mic întâlnim 12 blocuri de calcar, dintre care unul a primit denumirea de Piatra Armenilor. Cred că cele prezentate mai sus v-au lămurit pe deplin că între Ceahlău şi Armeni există o legătură.

Gabriel-Antonie Lazarovici

Anexez câteva fotografii cu Jgheabul Armenilor executate de domnul Claudiu Birliba

  •  
  •