Mihai Stepan Cazazian

Catedrala armenească din București la ceas centenar

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

DSCN0849

La acest final de săptămână am avut ocazia de a revedea Micul Paris, pentru a participa la celebrările dedicate împlinirii unui veac de la construirea Catedralei Armenești Sfinții Mihail și Gavril din București.

Capitala are farmecul ei incontestabil. Mi-a făcut plăcere să redescopăr străduțele pline de istorie din preajma străzii Armenești, să revăd case superbe, unele restaurate, altele gata să cadă, finalizând o perioadă glorioasă. Păcat! Istoria trebuie să fie respectată, nu putem să ne debarasăm cu ușurință de trecut.

Sâmbătă seara a avut loc un concert susținut de Orchestra de Cameră UGAB din Sofia, sub conducerea remarcabilului dirijor Bedros Papazian, patronat de Arhiepiscopia Bisericii Armene din România, cu sprijinul Uniunii Armenilor din România. Orchestra a prezentat piese din repertoriul compozitorilor armeni, care pot fi incluse, fără doar și poate, în patrimoniul muzicii mondiale. Mi-a plăcut interpretarea celor două soprane, Victoria Petrosyan și Armine Khatchtryan! Două voci profunde, emoționante, ale căror melodii m-au purtat prin toată Armenia.

Prestația muzicală a fost aplaudată, cum altfel, la scenă deschisă! Nu vreau să uit locul de desfășurare a acestui minunat concert: Muzeul Național de Artă a României. Un loc plin de semnificații: fost Palat Regal, martor al unor momente istorice mai puțin fericite , adăpostește astăzi cea mai valoroasă colecție de artă a României. Tocmai acum muzeul găzduiește o expoziție dedicată femeilor valoroase din Europa, care au deschis drumuri în meseriile practicate, și am recunoscut cu bucurie fotografia primei femeie-chirurg din România, Marta Trancu-Rainer, coborâtoare din vechea familie armenească Trancu din Moldova.

După concert, deși ora era târzie, nu m-am putut opri să nu străbat Calea Victoriei, să pășesc pe istorie! Vechiul Pod al Mogoșoaiei deține valoroase și unice imobile, care au fost restaurate în mare parte și care adăpostesc colecții de artă. Impresionează Muzeul George Enescu! Dacă aceste case ar putea vorbi, multe goluri din istorie ar fi umplute!

Ziua de duminică, în care sunt sărbătoriți Arhanghelii Mihail, Gavril și Rafael, a fost dedicată Catedralei Armenești. Celebrarea a debutat prin slujba religioasă, oficiată de Întâistătătorul Bisericii Armenești din România, I.P.S. Datev Hagopian, împreună cu un sobor de preoți. Practic, vorbim de un complex de clădiri reprezentative pentru comunitatea armenească: biserica, școala și Casa Dudian, care adăpostește o valoroasă colecție de cărți și documente. Acum am avut ocazia să mă delectez cu instantanee surprinse în biserica armenească și cu documente referitoare la istoria Catedralei. Recunosc că mi-ar fi plăcut să-l fi cunoscut pe istoricul și armenologul  Hagop Djololian Siruni

Catedrala m-a dus cu gândul la structura bisericilor romano-catolice: suplă, cochetă și aerisită, îmbie la rugăciune. Și mă mai gândeam la alte personalități care i-au trecut pragul în această sută de ani…

Evenimentul s-a bucurat de prezența unor înalte oficialități ale Statului Român, laice și religioase, dar și de prezența armenilor din toată țara. Prânzul luat împreună a încheiat festivitățile. Vechi prieteni s-au revăzut și s-au refăcut vechi promisiuni de revedere…

Așadar, în anul 1915, presărat cu experiențe dureroase pentru armeni, care au suferit din pricina Genocidului, construirea Catedralei din București era speranța supraviețuitorilor, renașterea din propria cenușă, ca pasărea Phoenix.

 

Corina Derla

8 noiembrie 2015    

 

 

 

  •  
  •