Mihai Stepan Cazazian

Cartea şoaptelor în Ţara Cărţii: un succes previzibil

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

E.S. Edward Iosiper, ambasadorul României în Israel

În seara zilei de joi, 11 octombrie 2012, a avut loc la Tel Aviv, în frumoasa librărie şi Sală de lectură „Tzomet Sfarim“ de la Centrul Dizengof, lansarea Cărţii şoaptelor, în prezenţa autorului Varujan Vosganian. Lansarea cărţii, în traducerea sa în ebraică, a fost impecabil organizată de către ICR Tel Aviv şi Editura Hakibbutz Hameuchad-Sifriat Poalim.

Un public mult mai numeros decît cel prezent de obicei la astfel de evenimente, peste o sută de persoane, a ajuns la librărie, chiar înainte de ora fixată evenimentului, în speranţa că va avea timp să primească un autograf şi să schimbe cîteva cuvinte cu autorul. Erau oameni născuţi şi crescuţi în cultura română, dar şi copii şi nepoţi, care nu ştiau limba română, dar erau dornici să citească în ebraică o carte scrisă în ţara de origine a părinţilor lor. Erau, de asemenea, prezenţi – fără legătură cu originea – şi foarte mulţi oameni de cultură israelieni, care au citit cartea sau au aflat despre carte.

 

Gina Pană, Dan Bela Krizbai, Varujan Vosganian, Irina Cajal Marin şi Artiom Chernamorian (de la stânga la dreapta)

Personal, privind standul cu numeroasele Sefer Halahişot (Cartea şoaptelor, în ebraică), m-am emoţionat şi m-am aflat parcă, din nou, la Bucureşti, în 2009, deschizînd prima oară paginile romanului, puţin timp după apariţia sa în limba română. Revăd uluirea de care am fost cuprinsă chiar de la prima frază citită. O carte clasică, de zile mari – mi-am spus. Este posibilă o astfel de apariţie în zilele noastre? Ime­diat, pe 6 noiembrie 2009, am trimis, din Ro­mânia, lui Avram Kantor – directorul-adjunct al prestigioasei edituri israeliene – un e-mail cu titlul: „Şocată de o carte, e cu totul ieşită din comun“. Cînd m-am reîntors în Israel, am publicat un articol in ziarul Haaretz despre carte, articol intitulat „Ghidul spre holocaustul poporului armean“, am aratat cartea editorului, l-am convins să ceară dreptul să o publice în Israel, l-am sunat pe domnul Varujan Vosga­nian, punîndu-l în legătură cu editura. Editorul şi autorul s-au înţeles imediat asupra condiţiilor de copyright. După aceea, s-a cerut şi s-a primit sprijinul ICR pentru traducere şi pentru publicare, iar Any Shilon a tradus cartea în ebraică. A fost o traducere care a trebuit să fie făcută foarte minuţios, dată fiind bogaţia metaforelor şi complexitatea limbii folosite în carte, traducerea necesitînd luni de lucru intens. Redactarea cărţii a fost făcută de Anita Peri Sela. În urmă cu o lună, romanul a apărut pe rafturile tuturor librăriilor din Israel.

La lansarea cărţii, doamna Gina Pană, directoarea ICR Tel Aviv, a deschis seara vorbind despre carte şi a moderat evenimentul. Excelenţa Sa, domnul Eduard Iosiper, ambasadorul României în Israel, a felicitat autorul, ICR-ul şi editura israeliană. A luat apoi cuvîntul doamna ministru Irina Kajal-Marin, subsecretar de Stat la Ministerul Culturii si Patri­moniului Naţional din România, care a declarat că „înţelege perfect de ce această carte a emoţionat atîţia oameni şi de ce este recomandată de la un cititor la celălalt. Viaţa însăşi este un amestec de sentimente de diferite intensităţi şi culori. Cartea vorbeşte despre sentimente comune fiecăruia dintre noi. Cartea şoaptelor este o punte culturală între oameni diferiţi, pentru că Varujan Vosganian însuşi reprezintă o astfel de punte, reunind în carte oameni de o inestimabilă valoare“.

În continuare, domnul Herzel Hakak, presedintele Asociaţiei Scriitorilor Ebraici din Israel, a făcut o vastă şi profundă analiză a cărţii. Iată cîteva din spusele sale: „Cel care citeşte povestea magnetizantă care este Cartea şoaptelor se simte aruncat în valurile agitate ale evenimentelor istorice, pînă în centrul furtunii, priveşte în ochi sufletul omenesc, se găseşte în faţa tainelor existenţei, a poveştii tragice a poporului armean… Şoaptele acestei cărţi prind o forţă care frînge inimile… Ca şi Marcel Proust, Varujan Vosganian porneşte în căutarea timpului pierdut. Cartea şoaptelor dă viaţă cărbunilor care şopotesc, iar timpul este salvat de la dispariţie… Varujan Vosganian aruncă lumina asupra lumii în care a crescut, asupra credinţei şi a amintirilor în care a trăit poporul armean, încercînd mai presus de toate să găsească sensuri şi semnificaţii… Genocidul armean e transformat într-o mărturie vie, iar Cartea şoaptelor va rămîne un monument viu. În acest memorial al durerii, autorul a dat viaţă amintirilor, tuturor acelor clipe sîngeroase, tuturor speranţelor sfărîmate în bucăţi. Trecutul inert se ridică dintre sfărîmături, iată-l respirînd aproape de noi: ascultă-i gemetele! Ceea ce era nemişcat se transformă, începe să sîngereze; de aici încolo, devine foarte greu să rămîi pasiv în faţa acestei naraţiuni cumplite. Nu mai e vorba doar de povestea unui popor, devine o situaţie universală, care ne atinge pe toţi, un transcript al suferintei şi al credinţei. Şoaptele devin o mărturie vibrantă, vorbesc inimii fiecarui om… Este confruntarea unui popor sufleteşte puternic cu opresorul turc, pe de o parte, şi cu pumnul de fier al regimului sovietic, pe de altă parte… Ea, cartea, deşi vorbeşte cel mai adesea despre trecut, nu e o carte de istorie, căci în cărţile de istorie se vorbeşte mai ales despre învingători; e, mai degrabă, o culegere de psalmi, căci vorbeşte îndeosebi despre cei învinşi… Fiecare şoaptă are puterea de a arunca o stîncă în aer…“.

 

Herzel Hakak, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Ebraică

Herzel Hakak a vorbit şi de faptul că dacă lumea ar fi ştiut să înţeleagă morala genocidului armenilor, „dacă ar fi ştiut să se trezească şi să salveze poporul armean, atunci genocidul evreilor nu ar mai fi fost comis“.

În încheierea emoţionantei recenzii făcută cărţii, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Ebraici din Israel, Herzel Hakak, a declarat: „Nouă nu ne mai rămîne decît să îl îmbrăţişăm pe autor, să absorbim sensul lucrurilor, să nu fugim de lecţia istoriei, de strigătele morţilor. Cartea aceasta merită să fie îmbrăţişată de toţi scriitorii lumii prin intermediul Premiului Nobel pentru Literatură“.

După această urare, doamna Gina Pană mi-a dat cuvîntul şi am spus, printre altele: „În Israel – unde generaţia a doua şi a treia a celor 400.000 de evrei originari din România nu ştiu bine sau deloc limba română –, apariţia acestui roman este încă un prilej minunat de a arata copiilor şi nepoţilor din ce ţară, din ce cultură şi din ce limbă bogată îşi trag părinţii seva intelectuală… În timp ce descrie saga poporului armean, Varujan Vosganian ne face să ne gîndim la încercările noastre, la durerile noastre, la vieţile noastre pe care le-am petrecut adesea ca învinşi, în plimbarea fără pavăză şi fără armură prin secolul al XX-lea, înecat în singe; învinşi, dar supravieţuitori şi reînviind din şi peste cenuşa oamenilor, a oraşelor, a lagărelor, reînviem ca să povestim mai departe mesajul nostru: noi existăm, noi am rămas, noi trebuie să rămînem oameni în ciuda celor ce s-au petrecut sau tocmai de aceea“.

Any Shilon, traducătoarea cărţii în ebraică, a povestit cît de onorată s-a simtit să traducă acest roman. Încredinţez discursul său de la lansare, separat, revistei Observator cultural.

În continuarea serii, doamna Anita Peri Sela, redactoarea cărţii în ebraică, crede că „aici, în Israel, poate mai mult ca în orice alt loc, acest roman e făcut să vibreze. Termeni precum deportări, lagăre,treptele morţii, supravieţuitori şi şoapte sînt înţeleşi aici într-o perspectivă mult mai profundă de către cei care au trăit personal experienţa complexă de a fi a doua şi a treia generaţie după Holocaust“.

În încheierea serii, Varujan Vosganian a mulţumit asistenţei şi a subliniat faptul că, „în timpul Holocaustului armean, a pierit jumătate din numărul de armeni existent atunci – din trei milioane au rămas un milion şi jumătate. De la genocid, fiecare armean trăieşte în lumea celor vii şi, în paralel, în lumea celor morţi, morţi care, fiecare, ar fi putut naşte copii, nepoţi şi strănepoţi. De atunci, fiecare armean trebuie să simtă responsabilitatea celor existenţi, în paralel cu propria lui existenţă.“

 

Seminarul Teologic Armean, Ierusalim

E.S. Arhim. Aris Shirvanian şi Varujan Vosganian

Corul Seminarului Teologic Armean

A fost o seară care nu va fi uitată de nici unul dintre cei prezenti, o seară care a apropiat Cartea şoaptelor de Ţara Cărţii. A doua zi, Cartea şoaptelor şi-a continuat drumul în Israel, printr-o lansare extrem de emoţionantă, la Ierusalim, la Seminarul Teologic al Patriarhiei Armene, în Cartierul Armean din Oraşul Vechi.

Riri Sylvia MANOR

http://www.observatorcultural.ro

mai multe fotografii pe http://www.icr.ro

 

  •  
  •  

One Response to Cartea şoaptelor în Ţara Cărţii: un succes previzibil