Mihai Stepan Cazazian

CANDIDAT FĂRĂ NOROC D.D. Pătrășcanu (fragment)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

-Pe ulița Armenească… să oprești la Mardiros…
D-l Mardiros Sahîm e negustor cunoscut, căci negoțul de abale, de sumane, cergi și marfă de Brașov l-a moștenit de la tatăl său, răposatul Ohanic. Prăvălia dumisale e în strada Sfintei Vineri, în casele vechi, bătrînești, unde vinde cu toptanul, dar desface destul și cu amănuntul; iar la iarmaroacele mari din Moldova trimete și marchitani prin Suceava, pe la Roman, prin Țara-de-Jos, căci așa a apucat de la părintele său. Casele din ulița Armenească, unde locuiește d-l Mardiros și cucoana Isguhi, le-a cumpărat dumnealui de la Aramis Cheharian, bogasier vestit pe vremuri, care rămăsese mofluz.
Lucan sui treptele de la intrare, dar n-apucă să mai sune. Un bătrîn smolit la față, scurt și gros, cu un pîntec ascuțit, cu degete conice, îl întîmpină frecîndu-se la ochi. El zice cu politeță:
-Poftim, mă rog, poftim!
-Te salut, domnule Șahîm, se plecă cu reverență candidatul.
-Poftim, poftim, mă rog…
Și d-l Șahîm deschise ușa, făcînd loc musafirului. Amîndoi intrară într-o odăiță scundă și se așezară pe scaune. Înăuntru curățenia te atrage, mirosul de sulfină, amestecat cu odoare de tabac, te înțeapă la nas. D-l Mardiros, deși blajin din fire, are privirea încruntată.
-În sfîrșit… iată c-a venit și ziua cea mare, domnule Sahîm… Ce zici?
-Votăm, votăm…
-Țara trece prin vremuri grele, reluă amicul nostru. Anul se arată prost… nu plouă de loc. Țăranul n-are ce mînca… Dumnezeu știe ce ne așteaptă! În sfîrșit… e o jale, ca la 907…
-Votăm, votăm, spuse din nou d-l Șahîm.
-Și parcă noi stăm mai bine? Se înmtrebă plin de grijă Ionică. Uită-te în oraș… n-avem apă… n-avem străzi… lumină nu, spital nu… pentru ce? Pentru că aleșii dumneavoastră nu și-au făcut datoria… De aceea trebuie să deschideți ochii și să trimeteși acuma oameni vrednici și cinstiți pe care să se poată sprijini guvernul. Ai cetit desigur că prefaceri mari se pregătesc. E vorba de reforme inportante.
-Da’ Ovanes de ce nu băgat în consiliu? îl întrerupse d-l Mardiros.
-Eu am fost pentru, domnule Șahîm. N-a vrut primarul cu nici un chip. Zicea că…
-Ce? nu băiat bun? Se încruntă aspru protectorul lui Ovanes.
-Ba da, foarte bun… nu-i nimica de zîs… dar dacă primarul n-a vrut. Eu… l-am susținut…
-Ovanes… bun și la București.
-Nu zic ba, se apără Ionică Lucan. Și cînd i-a veni rîndul… să știi că are în mine cel mai puternic sprijin. Eu sânt prieten bun cu dânsul. Îți făgăduiesc…
În acest moment cucoana Isguhi intră în odaie…
Și dumneaei este scurtă la stat. Din pricină că obrazul îi este așa de smolit, pare că un nour negru i s-a lăsat pe figură, iar spinarea nasului își evocă iatagane turcești. Pe cap poartă o fanșonetă de dantelă neagră, cu cordeluțe de fai; în mîna dreaptă, învîrtite de două ori, metănii de chihlimbar.
Ionică Lucan îi sărută dosul palmei, lîngă boabele gălbui.
-Ați venit chiar la timp, începu candidatul, luîndu-și poziția cuvenită. Tocmai voiam să rog pe d-l Șahâm să vorbească cu fratele matale…
-Manuc e la moșie, spuse cucoana accentuînd răspicat silabă cu silabă.
-Și cu frații Marcovian… mi se pare că vă înrudiți…
-Avedic ține pe fata lui Tosum… mi-i nepoată… dădu lămuriri cucoana Isguhi. Dar, vă rog, luați loc…
-Tocmai. Am rugat și pe părintele Vartan, spuse Lucan, așezîndu-se din nou pe scaun.
-Votăm, votăm… asigură din nou d-l Mardiros.
-Tătaru a fost pe-aici?
– Ăla nu votăm.
-Foarte bine. Se zice că nici nu-i român. Am ajuns, domnule Șahîm, să nu mai putem răsufla de străini. Iaca, la noi… s-a umplut tîrgul… Unde te întorci… numai străini! Și dacă cel puțin și-ar vedea de nevoile lor… Dar nu!… Vor să ne strîngă de gît… Ei bine, asta nu se poate!
D-l Șahîm ascultă, mai posomorît decît pînă acuma, cuvintele patriotice ale amicului nostru și, drept aprobare, adăugă:
-Ovanes… băiat bun…
-Un giuvaer… spuse cucoana Isguhi.
-Ei, dacă ar fi mulți ca dînsul, oftă Lucan, cu vădită părere de rău că asemenea lucru nu este cu putință.
-Ovanes… bun și la București, zise d-l Mardiros foarte încruntat.
-Ovanes are viitor… am spus-o întotdeauna, zise Lucan. Trebuie să-l împingem înainte. Apoi, aducîndu-și aminte de interesele lui: ei, ce zici domnule Șahîm, pot să contez pe dumneata?
-Votăm… votăm…
-Îți mulțămesc… și dacă-l vezi pe Ovanes… complimente!
Candidatul sărută mîna cucoanei Isguhi, după ce-i mai recomandă încă o dată pe d-l Manuc, strînse cu multă căldură palma d-lui Șahîm și scoborî scările, regretînd c-a adus vorba de străini.
Urcîndu-se în trăsură, își aruncă ochii pe carnet și strigă birjarului:
-La Calman Manașcu!

  •  
  •