Mihai Stepan Cazazian

CALENDAR / Pe 26 septembrie 1869 s-a născut marele compozitor Komitas ( Soghomon Soghomonian)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

25

 

Komitas s-a născut pe 26 septembrie 1869 și a murit pe 22 octombrie 1935. A fost compozitor armean, muzicolog, culegător de folclor, cântăreț, dirijor, pedagog, întemeietor al şcolii armene de compoziție. Născut în oraşul Kütahya din Imperiul Otoman, Soghomon Soghomonian – viitorul Komitas – a rămas orfan de mic şi a fost trimis la Seminarul teologic „Kevorkian” de la Ecimiadzin – sediul Catolicosatului armean. Acolo, Ținânduse cont de însuşirile sale muzicale, tânărului i s-a acordat atenție în pregătirea muzicală. Încă din acea perioadă, el a început să studieze şi să transcrie cântece populare din câmpia Araratului. De la începutul anilor 1890 datează primele sale compoziții – cântece şi coruri pe versuri ale poeților Kh. Abovian, H. Hovhannisian, A. Isahakian, precum şi prelucrări după cântece populare de la sate şi de la oraşe. În 1893 el absolvă Seminarul, fiind numit profesor de muzică şi dirijor al corului Catedralei din Ecimiadzin. Însă în 1894 este hirotonit călugăr, conferindu-i-se numele de Komitas, cel al unui catolicos (patriarh suprem) – poet şi muzician din secolul VII. În 1895 devine arhimandrit (doctor în teologie). În acelaşi an, pentru scurtă vreme, studiază armonia la Tiflis cu compozitorul Makar Egmalian (1856-1905), iar în perioada 1896-99, la Conservatorul particular al lui Richard Schmidt şi la Universitatea din Berlin, studiază teoria compoziției, istoria muzicii, pianul, orga şi dirijatul pe lângă cursurile vocale, dar şi psihologia şi filosofia. Devine unul dintre primii membri ai Societății Muzicale Internaționale, colaborând la revista acesteia şi participând la întrunirile secției din Berlin cu studii despre muzica armeană. Întorcându-se la Ecimiadzin, îşi continuă activitatea didactică şi de etnomuzicolog, aprofundând studiul compoziției, dar şi concertând cu corul Seminarului la Ecimiadzin, Erevan, Tiflis şi Baku. În 1906 şi 1907 este invitat în Franța, unde, dirijând corul Societății de concerte Lamoureux, prezintă la Paris cântece populare şi religioase armeneşti prelucrate de el, apoi prezintă acelaşi program la Şcoala Superioară de Ştiințe Sociale, unde preşedinte al secției de muzică era Romain Rolland, cunoscutul scriitor dar şi prieten al poporului armean. În anii următori, Komitas susține concerte şi conferințe în oraşe din Elveția, precum şi la Congregația mekhitariştilor de la Veneția. În 1910, considerând că mediul călugăresc de la Ecimiadzin este prea limitat pentru activitatea sa, Komitas se mută la Constantinopol, unde crează corul polifonic „Gusan” (Bardul), transformat în 1912 în „Hay Gusan” (Bardul armean), alcătuit din 300 de persoane. Pentru a pregăti adevărați muzicieni specialişti, Komitas predă membrilor corului lecții de teoria muzicii. Totodată, organizează alte coruri şi participă la concerte şi conferințe în diferite localități ale Imperiului, până la Alexandria şi Cairo. În presa vremii, a fost consemnată importanța artei lui Komitas nu numai pentru armeni, ci şi pentru dezvoltarea muzicii altor popoare din Orient. Dar Genocidul armean, care se declanşează pe 24 aprilie 1915, întrerupe pe neaşteptate activitatea rodnică a lui Komitas. Este deportat şi torturat, împreună cu un mare număr de intelectuali armeni, dar în urma unor presiuni internaționale lui Komitas i se dă drumul; numai că el rămâne cu psihicul zdruncinat, depresia sa nervoasă este dublată de mutism. Sub impresia coşmarului trăit, Komitas nu s-a vindecat până la sfârşitul vieții sale, pe 22 octombrie 1935. Începând din 1919 a trăit în spitale psihiatrice din Paris. După o vreme, a fost reînhumat la Erevan, în Panteonul care îi poartă numele, alături de alte nume mari ale culturii armene – compozitorul Aram Haciaturian, poetul Avedik Isahakian, scriitorul William Saroyan, pictorul Martiros Sarian (cunoscuȚi în România) ş.a. Claude Debussy spusese la timpul respectiv: ”Dacă Komitas ar fi scris numai „Anduni”, era suficient pentru a fi socotit un mare compozitor.” „Anduni” era unul dintre celebrele sale cântece-monolog, al cărui titlu înseamnă „cântec al exilului armean”. Dar principala lucrare a lui Komitas a fost „Badarak” – Liturghia – care se cântă şi astăzi în timpul slujbelor din bisericile armene. Ea a fost tipărită în 1933 la Paris, iar prima înregistrare digitală a fost realizată la Erevan în 1988. De reținut că, în principal, creația lui Komitas a fost vocală (solo şi cor), cea mai mare parte izvorând din surse populare – peste 150 de titluri pentru voce şi 8 titluri pentru pian, cu multiple variante. Unele din cântecele sale, Komitas le-a înregistrat în 1912 la Paris; ele au fost reînregistrate pe CD în 1994. Din nefericire, la Constantinopol i-au fost distruse prețioase manuscrise cu privire la sistemul de notare (khaz) a muzicii armene din secolul XI. El culesese peste patru mii de cântece populare, constituind o adevărată antologie a artei cântecului popular armean. La ora actuală, Institutul de Artă al Academiei Naționale de Ştiințe din Republica Armenia caută să recupereze treptat şi să tipărească o colecȚie cât mai completă cu operele muzicianului armean, ale cărui manuscrise au fost transferate la Erevan începând din 1950. Dacă în timpul cât era cu sănătatea deplină Komitas nu a reuşit să creeze un conservator, acest lucru s-a întâmplat în 1921 la Erevan, unde Conservatorul Național poartă numele marelui compozitor. Numele său este purtat şi de un celebru cvartet de coarde, care a concertat şi în România, precum şi de corul Catedralei Armene din Bucureşti, cor ce îşi are rădăcinile în vechea Asociație muzicală armeană „Komitas”, care concerta în anii ‘30 la sala „Dalles”, sub conducerea prof. Marcel Botez, sau mai târziu la Ateneul Român. Dacă prin crearea, în sec. V, a alfabetului armean, Mesrop Maştoț a făcut din limba armeană “o armură, o cetate pentru salvarea neamului”, aşa şi Arhimandritul Komitas a transformat cântecul armenesc într-o putere salvatoare, el devenind întemeietorul şcolii muzicale armene de la sfârşitul sec. XIX şi începutul secolului XX.

Madeleine KARACAŞIAN

Articol publicat în Actualitatea Muzicală, noiembrie/2009 (la 140 de ani de la naștere)

cu titlul KOMITAS Părintele spiritual al muzicii armene

 

 

 

  •  
  •