Mihai Stepan Cazazian

CALENDAR / Pe 22 martie 1903 s-a născut poetul Virgil Gheorghiu

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Virgil Gheorghiu s-a născut la 22 martie 1903 în orașul Roman  și a decedat pe 7 martie 1977 la București. A fost un poet român de origine armeană, pianist și critic muzical.

După studii muzicale la Conservatorul din București (19281930), își continuă studiul la Viena și la Schola Cantorum din Paris. Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez. Între 1926 și 1928 ia parte la mișcarea de avangardă din Iași și – împreună cu Aurel Zaremba – editează revistele suprarealiste Prospect și XX-literatură contimporană.

Paralel cu cariera de muzicolog se desfășoară și cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniș (19321939) și, după război, la Filarmonica din București. Compune muzică vocal-simfonică și de cameră și este foarte activ ca cronicar muzical.

Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care este însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca Bilete de papagal (editată de Tudor Arghezi), AdevărulCuvântul liber. Volumele publicate după 1930 –Febre (1933), Marea vânătoare (1935), Tărâmul celălalt (1938), Pădurea adormită (1941) – nu se înscriu, propriu zis, pe coordonatele avangardei. Ele combină, în diferite proporții, modernismul tinzând către rigoare formală și un suprarealism particularizat prin accente expresioniste, în direcția cultivării grotescului și a violenței imagistice. Este foarte probabil să fi publicat, în anul 1946, la Editura de stat din București, lucrarea “Inițiere muzicală”. Cele 138 de pagini cuprind nu numai o introducere extrem de savantă în știința și arta muzicii, ci și exemplificări concrete. Lucrarea este o capodoperă de sinteză și erudiție.

Dintre lu­crările publicate mai amintim:  „Marea vânătoare” (1935); „Poezii” (1922-1977), volum monumental publicat de Ed. Eminescu, București în 1986, cu o prefață de Valeriu Râpeanu.