Mihai Stepan Cazazian

CALENDAR / Pe 14 noiembrie 1829 s-a născut scriitorul MIKAEL NALBANDIAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

6

Născut la Nor Nakhigevan, pe Don, îşi face studiile la şcoala condusă de Gabriel Patcanian — tatăl scriitorului Rafael Patcanian — pînă în 1845, cînd şcoala e închisă de Catolicosul arme­nilor, care consideră nociv studiul limbii aşkharhabar şi-l expe­diază pe director la Tiflis. In 1847, noul arhiepiscop, Matevos Vehapetian, îl numeşte secretar al eparhiei pe Nalbandian, care, astfel, vreme de şase ani, are posibilitatea să călătorească şi să participe la viaţa socială. Intrînd în conflict cu păturile clericale retrograde, e nevoit să plece, iniţial la Chişinău, apoi la Moscova, Petersburg (unde obţine o licenţă de profesor de armeană) şi din nou la Moscova, devenind profesor la Colegiul Lazarian. Scos din funcţie de autorităţile ţariste, în 1854 intră la Facultatea de medicină din Moscova. Îşi desăvîrşeşte gîndirea politică sub in­fluenţa revoluţionarilor democraţi ruşi Cemîşevski, Hertzen. Dobroliubov. Colaborînd, din 1858, la revista lunară Hiusisapail, îşi publică aici majoritatea scrierilor. Cu sănătatea şubrezită, un an mai tîrziu e nevoit să plece în străinătate, ca să se trateze. La Berlin, Paris, Londra, Veneţia, stabileşte, în acelaşi timp, legă­turi cu revoluţionari. La Londra, participă activ la crearea organizaţiei „Pămînt şi libertate”. Întors la Moscova îşi pregăteşte teza de doctorat şi, în 1860, la Petersburg, obţine titlul de can­didat în ştiinţe cu lucrarea Studiul limbii armene în Europa şi importanţa ştiinţifică a literaturii armene. Timp de doi ani, că­lătoreşte în India, Turcia şi Europa, stimulîndu-i pe armenii progresişti în lupta lor împotriva reacţiunii şi tiraniei otomane. In tot acest răstimp, scrie o serie de lucrări, printre care Agri­cultura, ca o cale dreaptă şi pamfletul Două rînduri. Înapoiat la Petersburg, apoi la Nor Nakhigevan, este arestat de poliţia ţa­ristă şi trimis la Petersburg, unde e întemniţat în fortăreaţa Petropavlovsk. Continuă să scrie şi în temniţă : O încercare de reformă radicală a limbii noastre, Hegel şi epoca sa, Critica roma­nului „Sos şi Varditer” de Perci Proşian şi altele. După trei ani de detenţie, este expediat în localitatea Camîşin din provincia Saratov, unde, în scurtă vreme, se stinge din viaţă ( 12 aprilie 1866). Este trans­portat şi înmormîntat în localitatea natală.

extras din volumul  Antologie de poezie armeană ( Edit. Minerva, 1981)nalbaldayn_1

  •  
  •