Redactor

Călător în Armenia istorică

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

30 august, după sentimentul de izbîndă pe care l-au resimţit toţi membrii micului nostru grup, respirînd aerul rarefiat pe culmea Araratului, la numai o zi dupa ce am coborat de pe munte plecăm cu grupul Naregavank la Igdir (la o ora de  Dogubeyazit) spre descoperirea Armeniei istorice.  Etapa întîi : Erzerum. Citindu-l pe Raymond Kevorkian aflăm că , din cele 2925 oraşe şi sate ale Imperiului Otoman, în care locuiau armeni, 2084 sînt situate în înaltul platou armenesc, ce cuprindea vilaietele Erzerum, Van, Bitlis, Mamuret Aziz şi Diarberkir ; în aceste zone rurale trăiau 762 848 armeni. Ne îndreptăm deci cu autobuzul spre aceste zone, curioşi să găsim vestigii ale prezenţei noastre trecute. La două ore  de autobuz de Erzerum, am ajuns la ruinele bisericilor Surp Hovanes, şi Surp David, de la înălţimea cărora putem contempla cele două khatchkar–uri rămase în picioare…

 

Plimbîndu-ne prin oraşul Erzerum, observăm numai rare case cu anume iz armenesc.

 

Plecănd de la Erzerum spre Muş pe 31 august, facem popas într-un sat de munte, de o sărăcie lucie.  Remarcăm cu consternare, că multe dintre case sînt construite cu pietre ce provin din biserici armeneşti….ni s-a povestit că, satul este situat pe locul mănăstirii Surp Garabed , distrusă în anii 1960 de kurzi, şi că aceştia au folosit pietrele sfinte ca material de construcţie pentru edificarea caselor lor. Imaginile sunt şocante pentru noi, mai ales că au avut loc atît de recent, dar nu ştiu dacă sînt la fel de şocante pentru o populaţie de kurzi neinstruiţi, alungaţi spre munţi de către turci, care aveau ca prioritate supravieţuirea .

 

După alte ore de autobuz şi o jumătate de oră de urcuş, ne  oprim la Arakeloţ vank. Ştiam o poveste cu două femei, care au cărat o biblie foarte groasă şi grea pe drumul exilului, şi nemaiputînd s-o poarte, au fragmentat-o în două, ca fiecare să plece cu o jumatate , salvînd astfel ceea ce considerau că avea mai de preţ comunitatea armeană locală ; o a treia femeie a cărat cu ea poarta bisericii ! Văzusem şi biblia şi poarta aflate astăzi la muzeul din Erevan, dar numai acum cînd sînt pe pămîntul respectiv, privind cu dezolare în jur, am un gînd pios pentru curajul şi credinţa acelor femei, care au vrut să salveze de la pieire memoria noastră .

 

 

 

 

 

Pe 1 August, plecăm de la Muş spre Van. Pe drum, iată ce a rămas…

 

 

 

  …din biserica armenească din vechiul Muş :

 

Ajungem apoi în Bitlis unde ghidul ne-a explicat că nu a rămas nimic decît zidul renovat al castelului din Bitlis, în mijlocul oraşului. Ce dezamăgire !

 

 Trecem prin Nemrut

 

să ajungem la Van. Aspectul de carte poştală te îmbie instantaneu să faci o baie în apa azurie.

 

Pe 2 august, vizităm ceea ce a fost cîndva o mănăstire de importanţă extraordinară în această regiune : Varagavank. Victor Gordon o descrie cu multă afecţiune în minunatul său roman autobiografic « Le Vanetsi, une enfance arménienne »  . De cîţiva ani , mănăstirea este întreţinută, datorită unei iniţiative a patriarhului armean din Istanbul.

 

De pe malul lacului Van, ajungem apoi cu vaporul, la minunea salvată de la distrugere datorită frumuseţii ei, de către un efendi turc :superba catedrală  Sfânta Cruce de pe insula Akhtamar.

 

 

Minune arhitecturală, biserica a fost renovată , i s-a repus chiar şi crucea în 2010 şi a fost declarată muzeu. Ca urmare ni se interzice să intonăm cîntece bisericeşti în interorul ei.

 

După emoţia suscitată de vizita  catedralei Sf Cruce de pe Akhtamar, ne bucurăm de o baie în apa limpede a lacului  dupa care am gustat peştele lacului, se numeşte Taregh. Un deliciu !!

 

 

 

 

 

 

 

Vedere de la fortăreaţa din  Van.

 

  Cascadă (un miracol de apă în pustietatea regiunii !)

 

 

 Pe 3 august, după multe, multe ore de autobuz, ajungem la Ani, cetatea celor 1001 de biserici.

Las pozele să exprime sentimentul de disperare în faţa frumuseţii şi măreţiei trecutului pe cale de descompunere…

 

 

Pe 4 august sîntem la Kars. Biserica armenească din Kars este refăcută şi transformată în moschee în interior. Silueta ei se înalţă majestuoasă în centrul oraşului ; cupola cuprinde treisprezece reliefuri : 12 ale apostolilor şi unul reprezentînd pe Krikor Lusavorici. În jurul ei s-au construit încă trei moschei.

 

Vechiului Kars (pe care îl aşteptam, după vorba cîntecului « Kars, Kars, Kars, Hayastani hars ») nu ne-a dezvăluit decît urme ale zidului cetăţii.

 

Încheiem călătoria la Erevan, după un drum de multe ore, prin Georgia, datorită frontierelor închise… Plecăm cu ochii umpluţi de imagini ale trecutului, cu  sufletul plin de tristeţe, dar sîntem fericiţi să regăsim capitala, a ceea ce ne-a mai rămas din Armenia, cu zîmbetul pe buze !

Bunicii mei mi-au transmis dragostea pentru neamul nostru, părinţii mei mi-au îndrumat educaţia spre şcoala ce scrie cu caracterele create de Mesrob Maştoţ , mi-au dat posibilitatea să evoluez într-o comunitate armeană iar Araratul mi-a dat ocazia să descopăr ce forţă mi-au transmis generaţiile strămoşilor mei.

Carine GRIGORIAN

fotografii Vanique Tarpinian

  •  
  •