Mihai Stepan Cazazian

BULGARIA / Slujbă arhierească la  biserica SFÂNTA CRUCE din Burgas, după o absenţă îndelungată

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

        La data de 15 septembrie a.c. P.S. Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România, la invitaţia P.C. părinte Pohos Micaelyan şi a comitetului parohial,  a plecat la Burgas, Bulgaria, pentru a participa la Hramul Bisericii SURP HACI-SFÂNTA CRUCE, şi de asemeni, a ţine slujba arhierescă şi a participa la ceremoniile dedicate  sărbătorii SFINTEI  CRUCI.

          Duminică dimineaţă, 16 septembrie,  la orele 11°°,  P.S. Datev Hagopian a ţinut Sf. Liturghie, la sfârşitul căreia, P.S. a  sfinţit icoana simbolizând martiriul a 1,5 milioane  de armeni în Imperiul Otoman în perioada 1915-1923, apoi a fost sfinţit şi Madaghul. Biserica era arhiplină, în jur de 600 de persoane veniseră în pelerinaj, să participe la Sfânta Liturghie, şi să fie binecuvântaţi de P.S.

        Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România  a salutat mulţimea şi în predica Sa a explicat semnificaţia Sfintei Cruci, menţionând: “Puterea salvatoare a Sfintei Cruci a fost şi este întotdeauna prezentă în viaţa omului armean, în  viaţa familiei  armene. Nu întâmplător, în ritualul Bisericii Armene totul se sfinţeşte şi se binecuvântează  prin Sfânta Cruce. Pentru noi Crucea semnifică drumul salvării. Şă mergi pe acel drum   înseamnă să fii pregătit pentru sacrificii în Numele lui Hristos, astfel curăţindu-te  spiritual şi reînnoidu-te. Apostolul Pavel spune că pentru noi cei salvaţi, crucea este puterea Divină, de fiecare dată când  facem semnul crucii, pecetuim pe noi semnul crucii, simţim prezenţa şi puterea  lui Hristos în viaţa noastră.. Puterea şi prezenţa Sfintei Cruci  au fost, şi sunt şi  astăzi prezente  în  păstrarea statalităţii armene, totodată ea nu a lipsit de la apostolatul de a crea şi păstra identitatea armeană. Secole de-a rândul prin semnul Sfintei Cruci noi am biruit nu numai răul nevăzut ci şi pe toţi acei duşmani care doreau  exterminarea poporului armean. Aşa cum Iisus nu a rămas pe cruce ci a Înviat, aşa şi poporul armean, mereu prin Semnul Domnului, s-a renăscut din cenuşă şi a înviat  ca popor ales al Domnului. Iubiţi  credincioşi,  noi trebuie să fim credincioşi acelei cruci pe care străbunii noştri au  salvat-o cu sufletul, cu inima, cu preţul vieţii şi ne-au transmis-o nouă, ca şi noi, la rândul nostru, să o transmitem generaţiilor ce ne vor urma, cu aceeaşi mândrie spre păstrare. Strămoşii noştri au parcurs un drum plin de privaţiuni spre salvarea sacralităţilor noastre. Deci, să nu fim indiferenţi faţă de acele sacralităţi păstrate prin jertfă umană. Să ne întoarcem către acele valori sacre pentru care s-a  vărsat sânge,  pentru care poporul nostru a traversat drumul crucii, dar totodată, a avut viziunea  luminoasei învieri, a visat să aibă o ţara liberă şi independentă. Toate acestea au fost  posibile sub cupola Sfintei Biserici Apostolice Armene şi ocrotite de ea. Deci, nici o clipă să nu ne lipsească credinţa, să nu ne pierdem speranţa, să nu ne îndoim şi să credem în Domnul Nostru Iisus Hristos, repetând următoarele cuvinte ale lui, Apostolul Pavel: “Doamne fereşte ca eu să mă laud cu altceva decât cu Crucea  Domnului Iisus Hristos”.

 

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Armene din România