Arsen Arzumanyan

BUCĂTĂRIA ARMENEASCĂ / Rețeta lui tanti Ani pentru Mantî Armenești

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Mantî se numără printre acele feluri de mâncare a cărei origine nu este prea cunoscută. Se știe, însă, că această mâncare provine din zona China – Asia Centrală, care s-a răspândit spre Occident și a intrat în rețetele mai multor popoare (arabi, persani, armeni, ruși, uzbeci etc.), suferind anumite modificări la fiecare. Despre răspândirea Mantî-ului cea mai populară variantă este că rețeta a ajuns din Asia Centrală, de-a lungul Drumului Mătăsii, spre Anatolia prin intermediul popoarelor turcice și mongole. Conform unor surse armenești, Mantî a ajuns pentru prima dată în Armenia Ciliciană ca urmare a interacțiunii culturale dintre armeni și mongoli în secolul al XIII-lea. Astăzi, atât în Armenia, cât și în Diaspora armeană sunt mai multe feluri de a găti Mantî.

Data trecută, din arhiva revistei „Ararat”, am prezentat rețeta de Harisa a lui tanti Ani (Anahid Garabedian), o cunoscută membră a comunității armene din București. Iată vedem care este rețeta ei pentru Mantî Armenești:

1 kg carne de vită, plus un rasol cu măduvă; 4 ouă; 500 gr. făină; 150 gr. unt; unu sau două borcane mici de iaurt; o ceapă, o căpățână de usturoi, sare, piper.

Se sparg ouăle într-un castron mai mare, se adaugă apă rece în cantitate echivalentă cu conținutul a patru jumătăți de coajă de ou, puțină sare, se freacă, nu mult, și se adaugă făina treptat până se obține o cocă moale bună de întins. Se întinde o foaie care se taie în pătrate egale cu latura de cca 3 cm.

Se umple fiecare pătrat cu carnea pregătită dinainte și anume: se toacă 300 gr. carne de vită, se amestecă cu o ceapă mică, tăiată mărunt, sare și piper după gust; se amestecă conținutul obținut și se pune câte puțin, atât cât se așază pe fiecare pătrățel. Vârfurile pătrățelelor se strâng cu amândouă mâinile, dându-le forma de fundulițe.

Se unge cu unt o tavă cu pereți înalți (NU tavă de la aragaz), se așază toate fundulițele umplute, una lângă alta, fără să se lase distanță între ele, după care se ung cu untul rămas. Se dau la cuptor, până se rumenesc destul. Între timp se fierbe bine carnea rămasă, împreună cu rasolul cu măduvă.

După ce fundulițele s-au copt, se toarnă zeama de la carnea obținută din rasolul și restul de carne, fierte. Un lucru important: atunci când se toarnă zeama de carne, unul din componente trebuie să fie cald, iar celălalt rece, adică, fie tava cu fundulițe se răcorește din timp, iar deasupra se tornă zeama de carne (supa) fierbinte, fie se toarnă supa rece, peste tava cu fundulițe fierbinte. Supa trebuie să acopere fundulițele, să nu depășească nivelul. Se dă din nou la cuptor să fiarbă, ca să se înmoaie fundulițele rumenite. Deoarece lichidul scade la fiert, se mai adaugă zeamă de supă până se acoperă din nou fundulițele. Tava se ține în cuptor până când lichidul scade și rămâne pe fundul tăvii, atât cât să nu se ardă fundulițele.

Când sunt gata, se scot cu o paletă de pe tavă, ușor, ca să nu se rupă, și se pun în farfurii. Deasupra se toarnă un sos preparat din usturoiul pisat, puțină sare și conținutul a 1-2 borcane de iaurt, toate bătute, la care se mai adaugă și puțin din zeama rămasă în tavă.

Poftă mare!

(fotografii preluate de pe facebook.com)

Arsen ARZUMANYAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *