Arsen Arzumanyan

BUCĂTĂRIA ARMENEASCĂ / Rețeta lui tanti Ani pentru HARISA, mâncarea eroilor de pe Musa Dagh

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Harisa (foto: style.news.am)

După reapariția revistei „Ararat” au fost abordate foarte multe subiecte. În situația actuală când avem mai mult timp să stăm acasă, vă oferim câteva rețete culinare armenești, pe care le puteți încerca. Ca în orice țară, fiecare bucătar, bineînțeles, are stilul lui de a găti un anumit fel de mâncare. Din arhiva revistei, după anul 1990, am extras câteva rețete din bucătăria lui tanti Ani (Anahid Garabedian), o cunoscută membră a comunității armene din București care, din păcate, nu mai este printre noi.

Astăzi începem cu Harisa, una dintre cele mai cunoscute mâncăruri armenești, veche de câteva mii de ani, care este atât de populară printre armeni, încât, începând din anul 1983, în luna septembrie a fiecărui an în Armenia se organizează un mare festival al Harisei în satul Musaler de lângă Etchmiadzin (cuvântul „harisa” în armeană înseamnă „Freacă asta!”). Festivalul este dedicat eroilor din Musaler, mai cunoscut în lume sub numele de Musa Dagh (cine nu-și aduce aminte de romanul „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh” al lui Franz Werfel?!). Probabil puțini știu că harisa a fost practic singura hrană în timpul asediului de pe Musa Dagh și a avut o semnificație vitală pentru cei peste 5000 de armeni (dintre care cca 600 de soldați) din cele 7 sate din zonă. În perioada iulie-septembrie 1915, simțind pericolul iminent, ei au urcat pe muntele Musa și au organizat o apărare eroică împotriva trupelor otomane. Nepierzând nicio luptă, 4231 armeni au fost salvați de un vapor sub pavilion francez.

În curtea bisericii armenești din Vakifli
(foto: horizonweekly.ca

După Primul Război Mondial ei s-au întors acolo, dar în 1939 acest teritoriu a fost cedat Turciei: o parte din armeni a plecat în Liban, iar alții au ajuns în Armenia Sovietică și au înființat sus-menționatul sat Musaler. Astăzi, singura localitate din Turcia, rămasă sută la sută armenească, este Vakifli (în armeană se pronunță „Vakăf”), unul din cele 7 sate. 

Așadar, să vedem ce ne propune tanti Ani pentru a găti această mâncare։

Cantitățile: 1kg de carne de vită sau de pasăre (armenii folosesc și carne de pui sau oaie, se poate și capră – A.A.); 300gr. arpacaș (din grâu); 250gr. unt; 3-4 cepe mici; 2-3 lingurițe scorțișoară pisată; sare după gust.

Se curăță arpacașul și se spală în mai multe ape, după care se lasă în oală 10-12 ore.

Se fierbe carnea bine, se curăță de oasele mari și mici, se taie în bucăți mici și se pune la fiert în oală, pentru a fi fiartă din nou împreună cu arpacașul, la foc mic, până când acesta începe să se desfacă, contopindu-se cu carnea. Totul trebuie să devină o pastă moale, omogenă, pentru care amestecul se bate și se freacă cu o lingură mare din lemn. Când amestecul devine pastă, mâncarea este gata. Adăugăm sare după gust și aranjăm pe un platou.

Separat rumenim cepele tocate mărunt în unt, la foc mic, acestea urmând a fi puse deasupra fiecărei porții de mâncare, la masă. Tot la masă presărăm și scorțișoară pisată. Se poate servi și fără ceapă. Poftă bună!

Arsen ARZUMANYAN

  •  
  •