Bedros Horasangian

Bogdan Căuş – ziarist şi umorist

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O figură zîmbăreaţă în cadrul unei comunităţi armene în general mohorîte şi îmbufnate s-a dovedit a fi Bogdan Căuş. De la a cărui dispariţie, se împlinesc, iată, în aceste zile însorite, zece ani. Mărturisesc că nu l-am cunoscut decît tîrziu, în amurgul existenţei, cînd sucelile propriului destin şi răsucelile istoriei i-au dat o nouă viaţă. Plină de entuziasme şi bune intenţii. Bun de gură şi cu condei acid s-a avîntat în noua lume care se năştea sub ochii noştri:capitalismul. A pus pe picioare publicaţii ale Uniunii Armenilor, dar a şi combătut de zor şi cu spor cu texte spumoase în diverse reviste de satiră şi umor. În zona asta era deja binecunoscut şi apreciat şi dinainte de 1989. S-a trezit în Bogdan Căuş şi „haiaserutiunul”, amorţit, ca la mulţi alţi dintre noi, şi s-a apucat să cultive memoria unor personalităţi armene şi faptele lor de ispravă. Un om tonic şi bun, cum nu am întâlnit mulţi printre armeni. Asta nu înseamnă că nu ne-am şi ciondănit pe teme precum Ion Iliescu şi ciracii lui, anticomunism sau genocid, vechea poveste cu „nu e acum timpul”. Dar timpul nu a mai avut răbdare cu Bogdan Căuş şi a făcut o glumă proastă. Omul a murit, noi mai suntem obligaţi să mai suportăm. Dacă ar afla că acum noi schimbăm bezele cu Ion Iliescu şi strîmbăm vîrtos din nas la alte nume ar surâde blajin, „Ţi-am spus eu!”.

Greu însă să le înţelegem pe toate la timpul lor. Asta e, nene Căuş, ce mai e pe unde eşti?

  •  
  •