Mihai Stepan Cazazian

Biserica armeană “Sfânta Maria” din Botoșani aniversează 664 de ani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

biserica-armeana-02

Între secolele XI-XIV Moldova gustă profitul schimburilor economice dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Lembergul (astăzi Lvov, în Polonia) și Caffa (astăzi Fedosia, în Crimeea), colonii armene și centre de comerț puternice ale vremii, fac în Botoșani, localitate situată la jumătatea distanței dintre ele, un loc de popas al caravanelor cu mărfuri. Înainte de începutul statului medieval, armenii înființează aici un târg comercial, construiesc o biserică și amenajează un cimitir.
În anul 1350, anul în care a fost construită din piatră biserica ortodoxă armeană Sfânta Maria cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1), Moldova era destul de populată. Existau deja multe târguri, dintre care Baia (din 1335), Siret (din 1340) și Suceava (din 1388) au fost atestate documentar.
Deși în acea perioadă orașul era reprezentativ, Botoșani nu se găsește în acest grup. Istoricul Nicolae Iorga îl descrie încă din anul 1330 ca un târg înființat de armeni și dezvoltat în jurul coloniei acestora, într-o zonă intens locuită de români (2). Aici funcționa cel mai vechi iarmaroc din Moldova, recunoscut, în anul 1579, prin uricul lui Petre Șchiopul.
Colonia armeană se înființase cu mult mai devreme. O monedă bizantină din prima jumătate a secolului al XI-lea, găsită în zona din preajma actualului Teatru Mihai Eminescu, este dovada că un negustor armean a fost înmormântat aici (3). O biserică din lemn ar fi existat de la început pe lângă colonie (armenii erau creștini ortodocși practicanți) și datorită existenței acesteia s-au oprit aici coloniști veniți cu alte migrații, după tragedii întâmplate în Armenia: invazia mongolo-tătară din anul 1239 sau cutremurul din anul 1319. În vechea biserică din lemn din Botoșani slujbele religioase erau oficiate rar, la sărbători mari, de preoți veniți călare sau de călugări misionari armeni care însoțeau caravanele cu mărfuri.
Acești prelați oficiau la mai multe biserici. Comunități armene erau destul de numeroase în Moldova, mult înainte de apariția statului feudal: la Botoșani, Siret, Roman, Suceava, Iași, Vaslui, Hotin sau Cetatea Albă. Bisericile construite sunt dovada existenței lor în acele vremuri (4).
În anul 1320, când Dante scria Divina Comedie, în Botoșani, târg fără ziduri de apărare și expus pustiirilor invadatorilor, nu putea fi păstrat nici un document scris. Dar în biserica armeană de lemn existau cărți religioase (5).
Biserica de piatră se zidește la 1350. În acel timp Boccacio scria Decameronul iar în Cambridge era înființată Universitatea. Contextul nu era însă prielnic. După marea foamete din anii 1310-1320 au urmat între anii 1325-1400 epidemiile, într-o Europă în care durata medie a vieții era de 35 de ani. 1349 a fost anul în care ciuma neagră face multe victime în țara vecină, Transilvania. Cu toate acestea, la Botoșani, oraș ferit de aceste nenorociri, biserica este sfințită la 15 august, la sărbătoarea Sfintei Marii.
Această biserică a avut de la început cărțile ei de rugăciuni. Evanghelia de la Caffa, scrisă în anul 1354, rămâne prima carte scrisă păstrată până astăzi. Iar păstrarea unei cărți atât de vechi o explicăm prin protejarea ei într-o biserică de piatră. Cartea a fost studiată, chiar în altarul bisericii botoșănene, de Nicolae Iorga împreună cu fostul lui coleg, eminentul profesor Ariton Iacobeanu, fiul preotului armean Pavel Iacobeanu, de la Sfânta Maria (6). Istoricul H. Dj. Siruni scrie despre această Evanghelie în anul 1941, la aproape 600 de ani de când fusese copiată de caligraful Grigore Suchisian: „Din fericire, ţara care a adăpostit acest monument literar a fost Moldova, la biserica armeană din Botoşani”.
Numeroși, chiar înainte de apariția statului feudal Moldova, armenii botoşăneni erau constituiți într-o colonie puternică. Pe lângă biserica armeană din Botoșani s-ar fi aflat o școală confesională, pomenită într-un raport târziu, la 28 iunie 1865, de Simeon Popovici (7). Pentru că armenii, prin astfel de școli, și-au eradicat analfabetismul – o condiție pentru a-și putea susține existența de pe urma comerțului.
Încă din anul 1526 Ștefan cel Tânăr le dă autonomie proprie, formă administrativă pe care Petru Rareș o confirmă în anul 1530 și care a fost păstrată până la Regulamentele organice. De aici, izvoare narative armene există dar cele mai multe nu au fost traduse niciodată, limba armeană veche constituind principalul obstacol pentru istoricii și cercetătorii români. Multe documente scrise despre această perioadă așteaptă încă să fie cercetate.

Florin Simion Egner

(1) Constantin C. Giurescu, Horia C. Matei, Istoria României în date, 1972; Nicolae Iorga, Patru conferinți despre armeni, 1929; Grigore Goilav, Armenii ca întemeietori de orașe în partea de răsărit a Europei, 1909, ș.a.
(2) Nicolae Iorga, Istoria comerțului românesc, 1912.
(3) Paul Șadurschi, Studiu de urbanism și de delimitare a zonelor istorice protejate în Botoșani, 2001.
(4) H. Dj. Siruni, Harta bisericilor armene din România, Muzeul Dudian, București.
(5) Informații recente susțin că la biserica armeană din Botoșani ar fi existat o Evanghelie din anul 1258 scrisă la Maaşchevor, în Cilicia, și o altă Evanghelie de la 1265, scrisă la Caffa, în Crimeea.
(6) Nicolea Iorga și Ariton Iacobeanu au învățat, între anii 1881-1885 în localul actualei Case Bolfosu, din spatele Pieței Mari, închiriată de comunitatea armeană primăriei Botoșanilor înainte de înființarea Liceului Laurian.
(7) Simeon Popovici a fost directorul Școlii armene de băieți din Botoșani. Raportul este păstrat în arhiva Comunității armene din Botoșani.

  • 79
  •  

One Response to Biserica armeană “Sfânta Maria” din Botoșani aniversează 664 de ani