Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / So called Genocide was Genocid

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Așa numitul Genocid, cum cu sictir se pronunța de 24 aprilie 2017 un admirator din Germania al Președintelui Erdogan – Sakir Colak, președintele unui agresiv recent creat partid Egalite Justice în Franța –  a fost un teribil și tragic Genocid în toată regula.”Se vorbește de un așa zis genocid armean, el n-a putut fi niciodată probat pînă în ziua de astăzi”, notează junele lider militant al unei grupări dirijate de autoritățile de la Ankara pentru a promova în plan politic în Europa, în Franța (dar și Germania )cu precădere, interesele oficialităților turce. Faptul că un simplu cuvînt, Genocid a fost interzis de anul acesta pentru a fi folosit în Parlamentul turc – sub amenințarea unor severe sancțiuni pentru parlamentarii de la Ankara – spune multe despre libertatea de expresie și drepturile fundamentale ale omului sau independența justiției despre care se pronunța fără să clipească și Ministrul turc de Externe, Mevlut Ceavusoglu, un distins diplomat cu studii în Marea Britanie și SUA, altminteri,într-un lung interviu de la BBC World Service. Multidimensiunea internațională a politicii externe a Turciei este una, Genocidul este altă căciulă. Sau mîncare de pește, cum sună expresia românească.Sau Immam Baildâ, că tot ne amintim de mereu de bunătățile pe care le făceau bunicile noastre.Că a fost primul Genocid din secolul XX, că a devenit al doilea in ultimii după ce s-au pus pe tapet alte crime din Africa făcute de colonialiștii  germani, că a fost înaintea și a premers îngrozitorul Holocaust, pus în practică tot de germani, nici nu mai are relevanță. Cei care contestă cu voce tare, și nu sunt puțini dintre cetățenii turci de azi, din Republica lui Erdogan, a lui Macron sau a Angelei Merkel, ar trebui să fie mai mefienți cînd se avîntă în astfel de patetice declarații vădit partizane. Realitatea din prezent sau trecut nu poate fi ascunsă sau mistificată la infinit. Adevărul nu poate fi ascuns sub grămezi  de minciuni. Adevărul, pentru orice individ sau popor, nu poate fi escamotat pînă la sfîrșitul lumii. El trebuie asumat. Orice greșeală poate fi iertată. Orice crimă poate fi ignorată. Orice tragedie poate fi uitată. Dar nu poate fi mințită.

Așa numitul Genocid a fost Genocid!

 Nu de puține ori politicieni de  rang înalt trimit o astfel de chestiune la mîna istoricilor. Să cerceteze istoricii și mai vedem. Se zice. Oricîte comisii mixte de anchetă sau de cercetarea unor abuzuri, crime, monstrozități , crime împotriva umanității ar fi, și au fost și sunt destule, Holocaustul, ca apocaliptică formă finală a crimei în masă,pînă la urmă documentele și arhivele își spun cuvîntul. In cazul Holocaustului faptele incriminate au fost condamnate de Tribunalul Internațional de la Nurnberg.În cazul Genocidului armean din 1915 recunoașterea și condamnarea lui urmează. Ca și asumarea responsabilității/ vinovăției Imperiului otoman și a urmașei ei, Republica Turcia. Așa cum Germania și Austria, aliatele Imperiului Otoman în timpul primei conflagrații mondiale au reușit , în 2015, prin ceea ce limba germană definește ca Schuldfrageid est chestiunea vinovăției – să recunoască Genocidul Armean din 1915 și să-și asume politic gravitatea evenimentelor criminale care s-au derulat ( nu doar )în 1915. Viitorul democratic și european al Turciei, așa cum îl definea și proiecta fondatorul Turciei moderne și primul ei Președinte, Generalul Mustafa Kemal Ataturk, depinde direct și de recunoașterea Genocidului Armean din 1915.Un război nu înseamnă eliminarea unui întreg popor. Pînă la un anume moment al istoriei adversitatea dintre două părți presupunea și o doză de umanism, cavalerism, protejarea civililor. Totaleskrieg, Războiul total, preconizat de acceași germani a schimbat regulile jocului. Care a rămas fără reguli. Totul e permis al solitarului Nietzsche a devenit criminal. Acum, în 2017, omenirea întreagă nu mai vrea ca totul să fie permis. Orice crimă, a unui individ sau autorități statale va trebui să răspundă. De aceea s-a inventat Tribunalul Internațional de la Haga. De aceea, chiar și în anii noștri Slobodan Miloșevici și Radovan Karadjici au ajuns după gratii. Pentru că au girat uciderea unor civili nevinovați. Ceea ce s-a întîmplat și în 1915 pe scară mult mai largă.Un întreg popor s-a dorit a fi scos din istorie. O spun numeroase studii, cercetări aplicate, mormane de documente din arhivele Europei – cele turcești doar parțial și selectiv sunt deschise -, s-au pronunțat nu puțini istorici și oameni de știință de pe toate meridianele. Genocidul Armean din 1915 nu este o simplă traumă a unui popor, ci o problemă vitală pentru viitorul democratic al Europei.Al lumii, al omenirii din care, vrem, nu vrem , facem cu toții parte.Bătălia care se dă pentru un simplu cuvînt ascunde însă multiple aspecte.De la strategia geopolitică a Washington-ului – care în mai multe rînduri s-a oprit în ultimul moment pentru a utiliza cuvîntul Genocid, că a fost vorba de președinții Nixon, Bush, de Clinton, sau de Obama – de interesele geostrategice ale Israelului, de interese de politică internă ale Turciei. Dincolo de utilizarea cuvîntului, faptele rămîn. Nu doar în memoria oamenilor, care mai și mor, ci în aceea a documentelor. Care probează totul. Totul. Fără tăgadă. Așa zisul Genocid a fost Genocid, Sakir Effendi! Și o spune un om pe care bunica lui îl gratula drăgăstos, copil fiind, cu termeni precum Yavrum și Mash Allah!

Bedros Horasangian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *