Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Revoluția bolșevică și armenii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Hovhannes Katchaznouni primul prim-ministru al Republicii Armene de la 1918

S-au împlinit deja 100 de ani de la Revoluția Bolșevică din Rusia. La Moscova au loc parade, defilări. E ceva de sărbătorit? Marea Revoluție din Octombrie, cum ani în șir propaganda comunistă din URSS ( și din țările satelite ei după WWII – Cel de-al Doilea Război Mondial) sărbătorea cu mare fast victoria proletariatului împotriva nu se știe bine cui. A ordinii burgheze. A boierilor care exploatau nemilos pe bieții țărani. Împotriva bisericii și a preoțimii, a ofițerilor, a administrației țariste, corupte și abusive. Practic împotriva tuturor. Nu în ultimul rînd a Țarului Nicolae II. Ucis, s-a aflat adevărul peste ani, bestial alături de întreaga sa familie. Revoluția din 1905 din Rusia imperială, ca și Revoluția din Iran( 1906-1912), cea a Junilor Turci ( 1908) și cea din Rusia, din 1917 au marcat decisiv evenimentele și i-au prins pe armeni în vîltoarea evenimentelor. Și au conturat pe cele care s-au tot succedat ulterior.Pe fondul proastei gestionări a situației de către Guvernul Provizoriu al lui Kerenski, pe fondul complicate situații internaționale. Și armenii? Armenii au fost prinși în cleștele nemilos al antagonismelor dintre marile puteri, al intereselor rusești și turcești și al dezastrului național de după genocidul din 1915.Sute de mii de refugiați, orfani, foamete, epidemii care făceau situația armenilor de nesuportat.  Războiul ruso-turc nu era încheiat. Situația era disperată. Greu de imaginat azi, ce se întîmpla în acele luni din 1917 și în anii următori. Ne folosim de 2 lucrări ale unei distinse profesoare,eminentă istorică și neobosită militantă, am numit-o pe Anahid Ter-Minasian, ”La Republique d’Armenie: 1918-1920 “ ( Edition Complexe, 2006 ) și “L’Echiquier armenien entre guerre et revolution, 1878-1920”, (Karthala, 2015) pentru a reface un timp și o atmosferă. Ce puteau face armenii într-o situație catastrofală? Să nu cedeze. Și nu au cedat. Dincolo de dramele individuale și colective, dincolo de situația extrem de gravă a vieții publice și cotidiene armenii, în frunte cu liderii lor dașnagțagan s-au mobilizat exemplar pentru a găsi soluții. La situații imposibile. Prin lupte eroice cu turcii și azerii, prin negocieri directe cînd nu s-a mai putut face mai nimic. Revoluția bolșevică și instaurarea unei conduceri  la Moscova, care lasă practic pe armenii din gubernia Erevan și regiunea Kars fără protecție, va avea consecințe dure pentru armeni. Lăsați singuri în fața ofensivei trupelor kemaliste, armenii se vor mobiliza exemplar. Pe 28 mai 1918 ia naștere Prima Republică Armeană din istoria armenilor. Care va rezista doar doi ani în fața dușmanilor care vin din toate părțile. Că e vorba de otomani, că este vorba de dezinteresul marilor puteri, că este vorba de Armata Roșie care va sfărîma prima Republică Armeană și va instaura comunismul preț de multe decenii. Tratatul de la Sevres, care stipula avantaje –  și teritoriale – pentru armeni nu ajunge să fie pus în practică. Armenii pierd apoi războiul cu turcii. Armenii pierd nu doar Kars-ul și Ardahan-ul, în favoarea viitoarei republici Turcia, ci mai ales propria independență. Se putea altfel? Greu de găsit răspunsuri după 100 de ani. Care a fost rolul și impactul revoluției bolșevice asupra istoriei armenilor și destinului lor? Impactul a fost imens. Dar. Nu putem judeca a posteriori, făcînd speculații și avansînd ipoteze cu dar și dacă. A fost ce a fost, cum a fost. Putea fi mai bine? În mod cert,da. Putea fi mai rău? În mod cert,da. Dacă turcii ajungeau la Erevan. Azi, acum? E așa cum e, nu cum am fi dorit să fie. O a doua Republică Armeană se naște în 1991. Eram la Erevan, încă mai erau restricții de circulație pe timpul nopții. Deja trecut. Revoluția bolșevică a rămas o amintire. Republica Armeană există. Armenii au nevoie de ea. Oriunde s-ar găsi pe acest pamînt. Comuniști, anticomuniști, apolitici, patrioți, fripturiști, oportuniști, eroi sau victime ale istoriei. Dincolo de Dosar-ul 1915, dincoace de ravagiile Revoluției Bolșevice din 1917. Românii au o vorbă. Nu mor caii cînd vor cîinii. Nu știu la armeni cum vine vorba asta.”Visul spulberat al armenilor” ( Humanitas, 2017) de care cu amar pomenea Gaidz Minasian într-o excepțională lucrare apărută în acest an și în România, rămîne pe mai departe valabil. De nespulberat.

Bedros HORASANGIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *