Bedros Horasangian

BEDROS  HORASANGIAN / Mitică Avakian 75

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Dumitru Avakian este un binecunoscut critic și cronicar muzical român. Că are și o extracție armenească, aș zice, contează mai puțin. Un om care a trăit plenar muzica, un om care a vibrat la tot ce înseamnă artă muzicală. Melomanii îl sțiu bine de la concertele la care nu lipsește de multe decenii în șir, elevii și foștii elevi, unii deveniți nume clopoțitoare în cultura română,la fel de bine. Exigența și seriozitatea lui ramân exemplare. Dincolo de disponibilităție ludice. Dumitru Avakian a fost, este, desigur,nu mai puțin un activ entertainer, animator și propagandist în ale muzicii, dar nu în ultimul rînd și profesor. De materii aride, precum solfegiul – Do mi sol do,do sol mi do, ți se suie repede la cap dacă nu vrei să pricepi că marea artă se bazează și pe exercițiu, nu doar pe talent -sau teoria muzicii, atît de necesară,și fără de care nu se poate învăța meserie și înțelege muzica. Ceea ce a făcut o viață întreagă Dumitru Avakian. Prietenul nostru. Mitică. Așa cum îi spune toată lumea. Și care, acum, în ceas aniversar, poate primi liniștit toate gratulațiile noastre amicale, pe lîngă cele prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Cavaler în toată regula,Mitică al nostru s-a pus și la costum negru la Palatul Cotroceni. Să-i fie într-un ceas bun, decorațiile și onorurile de tot felul au și ele rostul lor. Nu e nevoie de prea multe informații și date statistice pentru a acoperi viața unui om dedicată, trup, suflet și minte, muzicii. Stau dovadă miile de articole scrise de-alungul deceniilor – degeaba ne ținem de capul lui de ani buni ca să scoată două-trei cărți măcar, adunînd uriașa cantitate de comentarii și analize muzicale dintre cele mai pertinente –

 și mult mai multele ore consumate cu elevii săi multe decenii la cel mai important liceu de muzică din țară.( Mai ținem minte că și faimosul critic literar Eugen Lovinescu – dar și tatăl Monicăi Lovinescu, mult mai cunoscută opiniei publice românești de la Radio Europa Liberă decît distinsul său părinte) a fost o viață întreagă prof în învățămîntul secundar? În lumea de azi, plină de titluri academice fără acoperire și doctorate mai mult sau mai puțin plagiate, prețuirea către un om care a făcut ce-a făcut fără să vîneze titluri și funcții crește exponențial. Să ne trăiască, cum ar veni. Cine? Prietenul nostru Mitică.  Așa cum îi spune toată lumea. Mitică. Celebru fiind deja prin personajul care răspunde la acest apelativ. Consacrat lumii românești de către mereu jucăușul, causticul și acel Allegro con Molto Vivace spirit numit I.L.Caragiale. Doar că. Mitică al nostru e mult mai serios decît cel al lui Nenea Iancu, un om tenace, muncitor și harnic,neobosit și mare iubitor de muzică. Lumea muzicală românească are de ce să-i mulțumească. Moft, am putea spune precum Mitică a lui Caragiale, urîndu-i criticului muzical Dumitru Avakian, aflat la ceas aniversar, un călduros La mulți ani!. Și măcar să scoatem – i-am promis tot sprijinul! – două-trei cărți. Le merită din plin istoria muzicii românești. Dacă nu scoate cărțile pe care noi la merităm din plin, o să-l rugăm pe Varujan Vosganian să-i citească zi de zi toată Cartea Șoaptelor! Varianta în limba arabă.)))))))))

La mulți ani, iar și iar, dragă Mitică !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *