Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Micile Armenii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


O informație care n-a circulat prin România. Revista France Armenie ne atrage atenția în numărul (nr.465) dublu din iulie-august 2019, că mai multe acorduri de prietenie din localități din Franța și din Arțakh ( Karabagh) au fost anulate de tribunalele franceze. Scrie mare pe copertă, roșu pe alb, AMITIE INTERDITES. Sub presiunea autorităților de la Baku, care speculează și valorifică potențialul său economic și financiar, bazat pe exporturile masive de gaze naturale și petrol, în schimburile comerciale (nu doar) cu Franța. Se pune piciorul în prag, cum se zice. Când o mare afacere/vânzare de armament francez – cifra e de miliarde de euro – e pusă la cale, ce mai contează că un număr de localități din Franța sunt obligate să renunțe la niște convenții amicale de înfrățire și schimburi de bezele cu alte mici localități din Karabagh. “Interesul ține fesul”, spunea o vorbă veche românească, ieri ca și azi.

Vom vedea cum vor evolua lucrurile și dacă oficialii locali francezi, aleși și prin votul armenilor din sudul Franței – Provence e plină de armeni, nu doar de pensionari americani – vor înghiți pe nemestecate pastila amară a acestei decizii juridice abuzive și influențată, evident, politic. Dar am mai găsit ceva de actualitate. Armenia e acolo unde e. Mare cândva, mică după  renașterea și reînființarea Republicii Armenia, după căderea URSS. La care se adaugă bucățica de Armenie numită  Arțakh/Karabagh, mică-mică, dar cu o valoare simbolică enormă. În schimb armeni găsim unde nici cu gândul nu ajungem. Dincolo de comunitățile istorice, din Orientul Mijlociu sau Europa, au apărut și altele, multe și mărunte, dar care fac din prezența armenilor o realitate. Unele comunități au crescut sau au dispărut – în India de exemplu, altele s-au născut, și prosperat, mai ales după conflictele din Orientul Mijlociu și căderea comunismului în URSS. Armenii sunt peste tot. E bine, e rău? Realitatea e cea care e, nu cea care ne-ar place să fie. Cifrele nu arată tocmai încurajator din punct de vedere demografic pentru Armenia – mai mult de un milion de armeni au părăsit teritoriul național pentru a se răspândi în lume, mărind și așa ecartul dintre numărul celor din Hayrenig ( Patrie) și cei din diaspora, și așa mare. Am găsit prezentarea unei cărți care ar merita să fie citită, nu doar răsfoită ca un ghid ce și este. Se numește „Little Armenias. Voyage en Diaspora. 94 pays+1000 villes” și e la a doua ediție. Printre cele zece destinații care atrag atenția lectorului Robin Koulaksezian, prima este Armenopolis, Gherla din România noastră. Lângă o mică poză cu catedrala catolică din centrul orașului ne sunt livrate câteva povești, ce spun, succint, istoria armenilor și a orașului. Așa cum următoarele oferte sunt legate de armenii din Paris (Franța) Cernăuți (Ukraina, unde o biserică Sf.Petru și Pavel a fost construită de un primar armean, Hagop von Petrovici etc) trecând apoi la Punta del Este, în Uruguay și Buenos Aires, în Argentina lui Borges și Messi, dar și a fraților industriași textiliști Seferian, armeni plecați din România. Ca să poposim apoi, la Pattaya, în Thailanda. Unde dai iar de armeni, cu restaurantele lor, ca și Atena și faimosul cartier Burdj Hamoud, din Beirut, de unde a plecat marele comic, Vahe Berberian. Ultimele două poziții sunt ocupate de Singapore și Moscova, unde în 2013 s-a inaugurat cea mai mare biserică armenească din afara Armeniei. Multe lucruri de văzut prin lume, nu doar cu armeni, dar căpătând un gust și un parfum aparte dacă nu-i uităm. Tun Hai es? ( Tu ești armean?) Aio! ( Da!) O mică Armenie.

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *