Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Merci!  Bonjour!  OK !

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Două evenimente majore se consumă anul acesta la Erevan. Aniversarea a 100 de ani a întemeierii Republicii Armenia și al 17-lea Summit al Francofoniei. Ambele mari evenimente sunt de un interes major nu doar pentru cetățenii Republicii Armenia de astăzi, ci și pentru armenii de pretutindeni. De ce? Ne vom explica imediat. Prima Republică Armenia din 1918, oricît de scurtă a fost existența  ei, a dovedit că armenii există și pe harta lumii. Și au dreptul la existență națională, printre celelalte state ale lumii. A fi un popor e una, a avea o țară a alta. Povestea asta are o lungă istorie de-a lungul mileniilor. Cine n-a avut și o țară, a ieșit din istorie. Sau a intrat în istorie, în funcție de cum s-au sucit și răsucit meandrele politice. Că a fost Declarația Lordului Balfour și după nici patruzeci de ani s-a născut Eretz Israel, că a fost destrămarea URSS-ului și nașterea celei de-a doua Republici Armenia. Cea de astăzi. Oricît de mică e, oricăror greutăți economice, sociale și militare trebuie să le facă față, oricîte  eforturi și compromisuri diplomatice este obligată să facă este extraordinar că există. Republica Armenia din 1918 a pus bazele Republicii Armenia din 1991. Dincolo de victimele genocidului din 1915, dincoace de dîrzenia și patriotismul celor care s-au sacrificat pentru a avea azi un Hairenik. Patrie. Homeland. Heimat. Rodina. Nu sunt simple vorbe. Această Republică Armenia îi reprezintă pe toți armenii din lume. Dincolo de apartenențele religioase, de opțiunile politice, de limba în care vorbim. „Limba, casa ființei,” cum frumos s-a exprimat cîndva Heidegger, e cea în care locuim. Pe lîngă limba armeană, limba franceză a fost și a rămas un liant important al armenilor. Că trăiau ei în Cilicia, că erau un millet în Imperiul Otoman și urmau școli franceze la Constantinopol sau Smirna, că fetele urmau licee și citeau romane franțuzești la Beirut, Marsilia, Paris, Atena, Plovdiv sau București, iar băieții de prăvălie din tot arealul Mediteranei negustoreau în franceză, lingua franca a întregului Orient, Mijlociu și Îndepărtat pînă mai ieri. Și chiar dacă engleza a cîștigat și cîștigă teren, mai ale datorită noii revoluții din informatica mondială, Merci și Bonjour vor sta mereu alături de internaționalul OK! Așa că să salutăm din acest început de an al 17-lea Summit ( As summit-ă hairen/franseren îndor e, ahper gean? – Cum e, frate, summit-ul acesta pe armenește/franțuzește?) al Francofoniei ce se va desfășura la Erevan, în octombrie 2018. Anunțul făcut de Președintele Franței, Emmanuel Macron, la întîlnirea de la Palatul Elysée cu prilejul vizitei președintelui armean Serj Sargsyan la Paris, de a face o vizită de stat în Armenia și de a participa la lucrările Francofoniei nu are decît să ne bucure.”Relația specială” dintre cele două țări și popoare nu poate fi decît benefică pentru ambele popoare și climatului internațional. Macron a declarat că abia așteaptă să viziteze Muzeul Aznavour de la Eravan, “legătura vie dintre Franța și Armenia” după cum s-a exprimat fostul student al lui Paul Ricoeur, un fel de Mkhitaryan în filozofie. Am sugera autorităților gazdă să introduce în programul Președintelui Franței măcar o jumătate de oră pentru a vizita Muzeul Serghei Paradjanov, pentru a cărui eliberare s-au agitat nu puțini intelectuali și artiști francezi! Franța și Armenia, prin intermediul limbii franceze și printr-o veche experiență a toleranței multietnice și multiculturale pot contribui enorm la demorsarea unor probleme explozive ale actualității. În Europa, în Orientul Mijlociu, în Caucaz. Lupta împotriva fundamentalismului Islamic este pe agenda președintelui Franței, care a declarat că în prima jumătate a lui 2018 va acționa la o “reorganizare a Islamului, pentru integrarea mai bună a religiei și a menține coeziunea națională”. Nu sună rău, mai ales că Islamul este a doua religie din Franța ( după cea catolică) iar numărul practicanților atinge 8% din întreaga populație a Franței. Cu 2500 de moschei și alte 300 în construcție, după toate atentatele teroriste din ultimii ani, de la Paris, Marsilia și Bruxelles este evident că doar politicul nu e suficient pentru a combate violențele iscate de fundamentaliștii islamici. Limba franceză este obligată să militeze pentru pace și toleranță, pentru dezvoltare durabilă și protecția mediului înconjurător, participarea mai activă a femeilor în viața socială, nu în ultimul rînd prietenia între cetățenii lumii. Ceea ce va propune și întîlnirea de la Erevan. Cu vorbitori de franceză sau nu. Un merci sau un bonne jour spus zîmbind, va putea fi înțeles de orice cetățean care va spune OK, OK, ia panimaiu, spus la fel de zîmbăcios, cu șapca dată pe spate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *