Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Festivalul Strada Armenească 2020

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Festivalul Strada Armenească, care deja  își câștigase o binemeritată notorietate, anul acesta nu a mai avut loc. Nu mai e nevoie să spunem de ce și să pomenim de ceva care a dus multe belele – id est, bucluc – pe capul întregii omeniri. Inclusiv al românilor – printre care ne ducem crucea, inclusiv al armenilor. Din Armenia, câtă Armenie și Arțakh (Karabagh) au mai rămas, câți armeni de pretutindeni mai suntem și câți mai  suntem împrăștiați care încotro. Uniți sau mai puțin, dezbinați sau iarăși solidari în fața nenorocirilor ce nu ne ocolesc. Nu avem cum să-i uităm pe acei soldați armeni căzuți la datorie în recentele bumbăceli militare de la granița cu Azerbaidjanul, dar nici pe cei 13 armeni decedați recent la Beirut în urma unei teribile explozii.

Din Beirut este originar și marele actor/ artist/ comic/entertainer/spirit viu și proaspăt simpaticul și dragul pentru mine Vahe Berberian – ce vorbește o armeană ce învie toată familia mea din care n-am mai rămas decât eu – și care ar putea fi invitat la o viitoare ediție. Mă angajez să-i asigur cazarea, cu alimentația s-ar zice că n-ar fi o problemă la cât de slăbănog este, iar la comicării și dat cu gura sperăm să-i găsim parteneri pe măsură la București. Așa că, pe moment, pe lângă celelalte probleme, grave, toate autoritățile din lume sunt obligate să impună – mai cu vorba bună, mai cu anasâna –  măsuri drastice ca să se limiteze efectele – dezastroase și pe termen încă nelimitat – ale unei pandemii ce  nu stă să aleagă între popoare, nații și credințe. Festivalul Strada Armenească ce avea loc în fiecare an în mijlocul verii la București nu s-a mai ținut. Cu totul regretabil. Păcat, am zice, dar ar fi și mai păcat să se aleagă praful în viitorul imediat de o idee generoasă, constructivă, educativ-multiculturală, ce aduna, chiar și pentru câteva zile, mulțime de oameni dornici să comunice. Să, cum se spune mai nou, socializeze – oare pe armenește cum o fi sunând? – și, și mai simplu, să se prietenească. Nu doar armenii între ei – câți or mai fi rămas de pripas prin Țara Românească – ci și cu cei din preajma lor. Că or fi ei românii, majoritari, că or fi frații lor de credință și suferință greci, că or fi vecinii de mahala armenească, vechii evrei și mai noii romi apăruți în ultimele decenii, că or fi ei unguri, sași, turci sau tătari, slovaci, bulgari, ruși lipoveni sau chinezi de pripas, You’re Armenian?, No, Japanese, but my grandma, Arusiak, was Armenian, from Hong Kong, că vor fi fiind ei bărbați, femei, bătrâni, tineri sau copii, nici nu mai conta, nu mai contează, dacă era/este să vină la Festivalul Strada Armenească. Și câteva zile să se bucure de a fi împreună. Nu a fost simplu și nici ușor, din mers s-a croit o formulă organizatorică multiplă și complexă, care a acoperit suficiente aspecte și satisfăcut destule gusturi ale bucureștenilor care mă întrebau Anul acesta când se ține Festivalul Strada Armenească? Nu se mai ține, din păcate, venea un răspuns așteptat, ținând cont de noile directive ale autorităților de a limita efectele pandemiei și consecințele ei. Așa că le putem spune celor care sunt cu gândul la Festivalul Strada Armenească că el se desfășoară anul acesta la modul virtual, fiecare dintre noi având dreptul să-și închipuie că are loc un program alcătuit după propriile gusturi. Culturale, culinare, artistice sau, de ce nu, bahice. Revista Festivalului, on line și ea, ar putea aduna câteva noi sugestii pentru viitoarele ediții. Unde în mod cert, unii vor bea bere – neapărat rece că e vară, alții vor bea cafea – că e mai bună decât orice pe lumea asta, ar spune cafegiul și prietenul armenilor Gheorghe Florescu din Piața Rosetti – și mai alții ar tânji la o baclava însiropată, sau la un kebab și o șaorma aromat-intens mirositoare, ca să nu spunem de cei dornici de muzică și dans care ar fremăta la apariția artiștilor de pe scena care n-a mai fost montată, din dreptul Centrului Cultural Armean din Strada Armenească 13. Dar suntem siguri că va mai fi, nu au intrat zilele în sac, cum spun românii. Festivalul Strada Armenească, în mod cert, va fi reluat când va fi posibil și ienicerii medicali ai dr. Arafat Effendi o vor permite. Până atunci să încercăm un joc al imaginației și să propunem, concret, cam cum ar fi decurs ediția din 2020 a Festivalului Strada Armenească. Stând acasă și călătorind/participând cu gândul, bucurându-ne de fiecare zi, de această minune numită viață.

Trăim. Fiecare zi, o mare minune.

Cu Festivalul Strada Armenească cu tot.

Parcă-l văd pe inimosul ( dak ariun) Vahe Berberian surâzând generos. Și confirmând la o bere în București, alături de oficialitățile românești – îmi închipui o primire la Cotroceni și o întâlnire cu președintele Klaus Johannis  – și cele armenești care l-ar lua în brațe cu flori și cu coroane – specialite du maisonAio, aio, Bedros gean, paitz, Karabaghin hântiră mi mornar!( Da, da, frate Bedros, dar nu uita problema Karabagh-ului!)  

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *