Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Bananele Dole și caisele armenești

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Acum peste douăzeci și cinci de ani, cunoscutele banane Dole au fost boicotate – dacă nu au pățit-o mai rău, aruncate și călcate în picioare prin câteva piețe din Istanbul și Izmir – datorită unei stranii asocieri cu numele prestigiosului senator american Bob Dole. Fost mulți ani lider al majorității republicane din senatul american și candidat – în 1996 – la Președinția SUA. A fost înfrânt de mai junele și simpaticul Bill Clinton. Cu acel prilej senatorul Bob Dole a făcut câteva afirmații în sprijinul și favoarea armenilor – cum e vreo campanie electorală Genocidul Armean din 1915 apare pe agenda candidaților, care vor să conteze și pe voturile lor  – și au stârnit furia unor cetățeni turci. Așa au ajuns bananele Dole – care, evident, nu au nici o legătură cu distinsul senator, victima furiei unor tineri violenți. La fel s-a întâmplat la Lyon, Franța, cu prilejul unei expoziții dedicate Genocidului din 1915, când un grup de militanți antiarmeni au devastat pereții și distrus/călcat în picioare, fotografiile expuse. Ultimul gest de această factură a avut loc la Moscova, mai zilele trecute, când tineri azeri au călcat în picioare lădițe cu caise, importate în Rusia din Armenia. Imagini șocante de barbarie, imagini incredibile și de violență gratuită îndreptate împotriva unor simple fructe. Vinovăția lor? Erau din Armenia. Cum din Armenia provenea și ofițerul Gurghen Margarian care a fost ucis într-un mod incalificabil în 2004, la Budapesta, la un training NATO de către ofițerul azer Ramil Safarov. Condamnat la închisoare pe viață de autoritățile maghiare, este în 2012 transferat în Azerbaidjian pentru a-și ișpăși restul de pedeapsă în țara natală. Numai că ajuns acasă este întâmpinat ca un erou național și nu tratat drept criminal, este ridicat la gradul de maior, i se oferă o locuință și i se plătește retroactiv solda pe anii cât a fost închis în Ungaria. Aferim, Bravo,Harasho, jizni! Plecând de la toate aceste drame ale trecutului și prezentului imediat, armenii au toată îndreptățirea să-și apere pielea și puținul pământ pe care mai locuiesc. Armenii există, mulți, puțini câți mai sunt pe această lume, și e dreptul lor să nu cedeze la toate agresiunile și provocările la care sunt supuși. Incidentele armate de la granița cu Azerbaidjianul readuc în actualitate o situație politico-militară care e mereu încinsă și poate deveni oricând explozivă. Turcia, ca mare putere regională, membră NATO, susține fără rezerve orice demers al autorităților de la Baku. Interesele legate de gazele din Marea Caspică și traseele noilor conducte  de transport  spre Europa – care trec la puțini kilometri de zona unde  au avut ciocniri militare în săptămânile trecute – sunt uriașe. Amenințările  liderilor de la Baku cu bombardarea centralei atomo-electice de la Medzamor, Armenia,  au pus paie pe un foc. Un incendiu/conflict și așa nestins de mulți ani, între armeni și turci/azeri, aflați azi pe aceeași baricadă a aneantizării unei națiuni. Amenințările cu forța și utilizarea ei nu au dus niciodată la ceva bun. Cât timp Turcia nu recunoaște Genocidul Armean din 1915 – ba mai mult, de ultimă oră, se preconizează crearea unui organism instituțional la Ankara pentru negarea genocidului! – iar Azerbaidjianul face dintr-un criminal de drept comun un erou național , oricâte banane, caise și fotografii vor fi călcate în picioare, rămâne în picioare și dreptul armenilor de a nu se lăsa călcați în picioare.

De a fi exterminați.

Uciși.

Cum s-a mai întâmplat în istorie. Din păcate.

E vară, e vremea caiselor, sperăm din  toată inima că un duș rece, rațiunea, diplomații și organismele internaționale vor detensiona actuala fierbințeală belicoasă și se va aplana un potențial conflict care nu ar duce la nimic bun. Din războaie nu câștigă nimeni, doar suferință, sânge și lacrimi, toată lumea pierde. Relațiile dintre minoritățile din România ar putea servi ca un bun exemplu și pentru popoarele din Caucaz. Să-i urăm lui Bob Dole  Happy Birthday pentru cei 97 de ani pe care-i va împlini pe 22 iulie. Și să-i oferim, pe lângă gratulațiile noastre, câte o lădiță de banane Dole și caise armenești.

  •  
  •  

One Response to BEDROS HORASANGIAN : Bananele Dole și caisele armenești