Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Armenii – Din nou în fața unei provocări

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Nu toate popoarele au avut parte de aceleași nenorociri. Nu toate popoarele au suportat diverse și nenumărate cataclisme majore ale naturii. Nu toate popoarele au fost părtașe la marile conflicte și derapaje ale istoriei. Exemple, nenumărate, de ieri sau de astăzi, pot argumenta afirmațiile de mai sus. Nu există popoare fericite sau altele damnate doar să sufere. Nimeni nu poate garanta că au fost și sunt cetăți fericite scutite de riscuri și provocări teribile. Dar în această eră a globalizării suntem părtași la un destin comun. Că ne place sau nu. Că vrem să ne izolăm sau nu. Că vrem să ne pese sau nu. Că trăim în nordul omenirii sau sudul ei, că ne ducem existențele în vestul sau estul globului pământesc. Dincolo de apartenențe etnice, opțiuni religioase sau politice. Dincoace de geografie sau noile modificări climatice, de clasificările pe criterii de vârstă și sex. Iată că o pandemie – cuvânt care nu știu cum se spune pe armenește, și-mi aduc aminte de Tanti Ani ( Anahid Garabedian) cum o întrebam despre vorbă/expresie mai rar utilizată, și dumneaei avea răspuns pentru toate, neomițând de fiecare dată să mă facă Al dracului ce ești, românește, zâmbind cu gura plină că o pun la încercare, o generație de armeni/armence care s-a dus fără să fim capabili să punem pe hârtie tot ce au trăit și aveau de povestit – o simplă molimă, să spunem așa, ne fac solidari. Cu toată lumea. Pentru armeni este o nouă provocare. Majoră. Republica Armenia și-a închis granițele, deja un prim caz de coronavirus a fost adus din Italia, și măsurile profilactice sunt în curs. După diversele cataclisme îndurate de armeni de-a lungul istoriei – cutremure, invazii și ocupații de tot felul, culminând cu Genocidul din 1915, comemorarea de la 24 aprilie se apropie etc – o atenție sporită îi obligă pe armeni la prudență, disciplină și respectarea regulilor impuse de autorități. Cele din Armenia sau de aiurea în lume unde trăiesc comunități de armeni. Nu ieșiți din case! Stai acasă, Dună năste, cum ar veni pe armenește. Ca să fie bine. Și să  nu fie iar o altă nenorocire.

Ca să încheiem pe o unde mai veselă, să anunțăm cititorii Ararat, că în cluburile și barurile din Statele Unite armenii nu mai spun că sunt italieni. Cică. Cel puțin așa circulă gluma. Deja nu mai e de joacă în Italia. Nici în lume. Suntem cu toții ceea ce suntem.

Parcă-l aud pe bunicul meu Bedros, spunându-mi clătinând neîncrezător din cap, pe turcește, Khafa Șișiorsun!( Nu mă mai bate la cap!)

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •