Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Armenia, Turcia și viitorul Europei

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

 

 

 

      La ora când scriem acest editorial agențiile de presă internaționale anunță drept cîștigătoare a Alegerilor Legislative din Armenia, Partidul Republican al președintelui Serj Sarkisian. Cu 46 % dintre voturi, urmat de blocul opoziției condus de magnatul Gagik Tsarukian, cu 25 % dintre sufragii. 5 partide și 4 coaliții s-au bătut pentru cele 101 locuri din Parlamentul Armeniei. Un test pentru democrație, nota cotidianul francez Liberation, pentru o republică cu 2, 9 milioane de locuitori, din care o treime trăiește sub nivelul de sărăcie. Problemele și temele puse în dicuție au fost aceleași care țin atenția armenilor din Armenia:locurile de muncă, salariile, pensile,sănătatea. Or fi sau nu populiste temele, dar ele afectează, ca și în România, o mare parte a populației.În cazul Armeniei, intervin și chestiunile legate de securitatea națională.Pe acest fond, credem noi, un dram ( nu moneda națională din Armenia este vorba!)de solidaritate nu ar strica. Oricine cîștigă alegerile are obligația de a uni poporul și nu al dezbina. Este limpede că Armenia și armenii nu au altă cale decît a se uni și a pune bazele, pentru un viitor în care cuvîntul miutiun( unire, solidaritate) să fie primordial.Un secol de dezbinare e deajuns. Șeful statului și noul Parlament sunt obligate să găsească soluții de compromis. Pentru a asigura un minim existențial locuitorilor unei Armenii. Care se depopulează an de an.Și pentru a asigura suveranitatea republicii, greu încercate de presiunile unor vecini agresivi. Nu mai există loc de vrajbă și disensiuni. Turcia și Azerbaidjanul, cu toate problemele lor, abia așteaptă un moment de slăbiciune al Armeniei. Nu este loc pentru așa ceva.Armenia trebuie să gestioneze extrem de prudent ceea ce se întîmplă în jurul ei. Relațiile dintre Turcia și Occident s-au degradat în ultimii ani. Și Uniunea Europeană – sever, și SUA – mai cu mănuși, și-au exprimat dezacordul pentru evoluțiile politice din Turcia. Blocarea și amânarea “sine die” a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, jocul  dublu practicat de Ankara vizavi de situația conflictului sirian, numeroasele încălcări ale regulilor democrației și drepturilor omului din Turcia.” Ne laissons pas Erdogan genocider le Kurdes!”, avertiza recent într-un editorial cunoscutul analist politic Franz-Olivier Giesbert, de la “Le Point”.Pomenind și de “purificarea etnică”, în termenii de astăzi, a 750.000 de mii de asirieni, 500.ooo de greci pontici și 1,2 milioane de armeni în secolul trecut. Retragerea Ministrului de externe Ahmet Davutoglu, un islamist moderat, cu bune intrări la cancelariile occidentale și un real prestigiu pe plan internațional a fost un semnal că evenimentele se precipită în favoarea creșterii prerogativelor prezidențiale și intrarea pe un făgaș autoritar al vieții politice din Turcia.Treburile interne mergeau din ce în ce mai prost, pe fondul acutizării conflictelor sociale-politice-etnice interne, chestiunea kurdă  nefiind pe ultimul loc. Lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016 a venit mînușă – cadou de la Allah – Președintelui turc. Care a declarat starea de urgență, și în numele celor 250 de victime ale incidentelor armate ce au urmat a trecut la un regim de mînă forte. 43.ooo de arestări, epurarea din armată a mii de generali și ofițeri acuzați de trădare, 100.000 de concediați din rîndul profesorilor, magistraților și polițiștilor, acuzați de aderare la Gulenism, o mișcare de masă, promovată de fostul companion al lui Erdogan, cleric islamist refugiat de mulți ani în SUA, Fethullah Gulen. Bun prilej pentru Erdogan de a se debarasa de orice opoziție și de orice voce critică. Recenta vizită a Secretarului de stat american la Ankara și discuțiile cu oficialii turci au reconfirmat diferențele de opinii. Occidentul a ripostat defensiv, și a deplîns ipocrit lovitura de stat,fără să ia măsuri economico-financiare ca în cazul anexării Crimeii de către Federația Rusă. In timp ce SUA  refuză net extrădarea lui Gulen solicitată de Ankara. Președintele Erdogan,un bun comunicator cu masele – ne folosim de excelentele informații, date și analize politice oferite de politologul Ahmet Insel, absolvent de Paris 1 Pantheone –Sorbonne, în lucrarea sa “Turcia lui Erdogan, Între visul democrației și tentația autoritară”, Corint, 2016 – a profitat din plin de eșecul puciului pentru a-și aroga noi puteri, quasidiscreționare. Pentru modificarea Constituției a organizat un referendum ce va avea loc pe 16 aprilie. Dacă va fi acceptat atunci se va putea reintroduce pedeapsa cu moartea ( după votul Parlamentului, dominat la această oră de Partidul Justiției și Dezvoltării al lui Erdogan, care are majoritatea)iar șeful statului va avea posibilitatea să emită decrete, să declare stare de urgență și să numească miniștri (postul de Prim Ministru va dispare). Pentru restul de analize recomand insistent lucrarea lui Ahmet Insel, apărută la Editions la Decouverte, Paris, 2015, dar beneficiind de o excelentă prefață la ediția românească scrisă de către autor în decembrie 2016. Și care aduce la zi tot ce s-a petrecut în Turcia ultimelor decenii și a ultimelor luni. Evenimentele din Turcia privesc direct pe armeni și Armenia.Oricum ar evolua situația internațională, Armenia este obligată la prudență și vigilență. Amenințările oficialităților de la Baku, rămîn reale. Incidentele la granița la granița cu Karabagh-ul continuă. OSCE a anunțat deja că va trimite la Ankara o misiune de supraveghere a referendumului privind extinderea prerogativelor președintelui Erdogan, opoziția turcă și ONG-urile clamînd faptul că se dorește eliminare oricărei voci dizidente într-o campanie de epurări fără precedent . 122 de jurnaliști arestați și zeci de publicații închise.Ce drum vor urma Armenia și Turcia? Situația e complexă, tensionată și imprevizibilă.Tot ce e legat însă de Turcia privește și Armenia. Care este mereu obligată să fie atentă la tot ce se întîmplă la granițele sale. O diplomație flexibilă și unitate în țară, dincolo de componența noul Parlament, ar putea aduce beneficii pe termen lung Erevanului.

Contăm în continuare pe abilitățile actualului Președinte și pe cele ale Ministrului de externe, Eduard Nalbandian. Armenia nu-și poate permite pași greșiți.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *