Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Anton Chevorchian – Un minunat prof de română

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Promoția 1988, fetele clasei a XII-a A Profesor-diriginte Anton Chevorchian (limba română)

Până să citesc o frumoasă și călduroasă evocare a  lui Daniel Cristea-Enache – în volumul Cinematograful gol, Ed.Polirom 2011 – despre profesorul lui de limba română nu  auzisem niciodată de numele lui Anton Chevorchian. Până să citesc un entuziast și admirativ portret indirect al acestui mare iubitor de literatură numit Anton Chevorchian într-o carte de memorialistică nostalgic amintiristă a unei foste eleve Maia Levantini,„Cu titlu provizoriu”(Ed. Compania, 2017) –  nu aș fi crezut că poate exista un asemenea pasionat de literatură ițit dintre mofturoșii a toate știutori armeni din România. Până să fi aflat – de pe net – de omagiul adus profului Anton Chevorchian la un liceu unde acesta nu a fost profesor, dar este o fostă elevă a lui dedulcită la limba și literatura română, nu mi-aș fi închipuit pasiunea fără limite și iubirea totală și  fără sclifoseli a unui cadru didactic de mare suprafață intelectuală, rămas să predea toată viața în învățămîntul secundar , precum E.Lovinescu sau Anton Holban. Nu-mi aduc aminte ca armenimea din România să fi acordat atenția cuvenită acestui misterios, cel puțin pentru mine, Anton Chevorchian. Iată că răsucelile vieții se conjugă cu sucelile destinului unor cărți. Am acum în față  volumul lui Anton Chevorchian, “Intâlniri memorabile…”( Editura Ararat 2004, redactor de carte Emanuel Actarian, precizare necesară pentru că fiul fostului ministru Virgil Actarian a fost primul și ultimul redactor al unei edituri care – unic în lume! – funcționează și după plecarea lui Emanuel bine merci și fără redactori!!!?) Ce avem la îndemână? Câteva impresii/amintiri vizavi de personalitatea unui profesor , câteva fotografii din deceniile trecute, ale lui și elevilor săi care l-au prețuit/ admirat/ adorat, cum numai adolescența le poate oferi, frînturi subiective care alcătuiesc portretul integral al unui om integru. Al unui intelectual care și-a iubit și meseria și menirea de dascăl, al unui om care a trăit, intens, marea pasiune a vieții sale. Literatura. Literatura română. Nu știm și nici nu e necesar să evaluăm gradul lui de  armenism sau armenitatea ( criteriu de apreciere eventual în interiorul ghettoului comunitar) dar deslușim acum, fără mari fandări intelectuale sau fasoane didactice larga cuprindere culturală a profesorului Anton Chevorchian. Nu a fost armean de meserie –avem și asemenea specimene, (Noi suntem armeni, Pupă-n bot și papă tot! Etc) ci un vajnic cititor. Dacă scriitorii s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie, cititorii profesioniști s-au împuținat. Anton Chevorchian ar fi unul dintre ei. Nu știu ce cărți – dacă – a mai publicat, articole, texte critice etc, și trecând peste micile mele amicale acru-amare ironii, să ne oprim puțin asupra celor citite în volumul semnat de Anton Chevorchian. Un cuvânt înainte al autorului ne face să plonjăm în 1976.Și începe să povestească proful ce, cum și cînd s-au petrecut cele deja petrecute în timp și rămase vii doar prin mijlocirea unei cărți. ”Când un grup de elevi receptivi la frumos au avut ideea de a organiza un cerc de estetică, unde să se discute operele literare care nu intrau în lectura obligatorie. Ca profesor de limba română venit în același an la Liceul de Matematică-Fizică nr.3, azi „Alexandru Ioan Cuza”, era firesc să fiu circumspect în fața unor elanuri ce puteau fi fără consistență. Scepticismul meu viza viabilitatea unei astfel de inițiative. Le-am propus să invite personalități literare, apte să ofere alte orizonturi.” Așa începe aventura unei simple inițiative culturale, care se va transforma într-un cerc de estetică ce va purta numele criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu. Care nu doar că a acceptat să deschidă un eveniment școlar, dar preț de zece ani l-a onorat, cum precizează generosul Chevorchian, cu spiritul său vioi, mereu tânăr, capabil să ne surprindă prin noi fațete ale personalității sale, la care nu știai ce să admiri mai mult: ascuțimea înțelegerii, umorul, memoria uluitoare, eleganța expresiei sau modulațiile vocii, când apela la textul literar. Și tot așa, notează proful Chevorchian, astfel de întălniri au avut loc până în 1990, când, notează neutru și drept, dar citim strâmb, pentru că am trăit și noi anii aceia, „personalitățile care ne-au onorat au devenit mai puțin abordabile,” Asta e, cum ar spune actualul Președinte Klaus Iohannis, n-ar mai fi nimic de comentat. Adăugat. Din cele notate de Anton Chevorchian, după astfel de ședințe, cu completările biobibliografice de rigoare s-au născut textele ce alcătuiesc sumarul acestui volum. „Având sprijinul memoriei afective, alcătuirea întregului din fragmentele disparate fixate de prima redactare a ridicat rareori probleme insolubile. Am urmărit consemnarea ideilor care se integrau în sistemul de gândire al celui invitat,” fixează modul de operare proful de română, de o modestie greu de imaginat printre cei de astăzi. Și asta e tot. Cei invitați la școală sunt nume clopoțitoare ale literaturii române. De la  severineanul pasionat de viața și opera lui Caragiale, Șerban Cioculescu, care la junețe frecventa Cafenea Regală din centrul urbei să se dedulcească la o cafea gingirlie – după cum ne-a povestit Moș Cioc, cum îi spuneau amicii, și unde Bedros Horasangian se stabilise și fiul lui, Ovanez, urma Liceul Traian, până la dialogul dintre Alexandru Paleologu și Andrei Pleșu care închide volumul. Toate întâlnirile de înalt nivel intelectual, cumva în contrast cu sărăcia afișate de televiziunea și presa epocii. Cum i-am cunoscut personal pe mai toți din cei pomeniți în carte, și le-am citit cărțile cu o similară pasiune, am trăit intens lectura acestui volum. Doar pe Profira Sadoveanu nu am cunoscut-o. Dar o pomenesc deseori pentru că a tălmăcit în limba română un minunat volum antologic, de povestiri ale lui William Saroyan, „Un, doi trei, trageți ușa după voi” Fum, trecut deja. Întîlniri memorabile cu Eugen Simion și Nicolae Manolescu, cu Mircea Iorgulesu, Paler și C.Noica, cu Ana Blandiana și regretatul Romulus Rusan, citești cu bucurie cum în acei ani oamenii erau capabili să ofere și primească bucurie. Discuții și povești despre literatură- I.D.Suchianu despre Ibrăileanu, desigur, dar și impresii de călătorie – Cezar Baltag despre o vizită la Mircea Eliade sau glose miezoase, precum cele ale lui Octavian Paler despre singurătatea creatorului. Multe, multe idei rețin atenția, comentariile lui Anton Chevorchian nu sunt mai prejos decât ale distinșilor interlocutori. Prilej de taifasuri și taclale, cum numai în sud-estul european ar fi posibil. Și pe alocuri, mai este. O carte care ar merita să fie retipărită de o editură cu o mai largă deschidere, o carte care ar merita să fie dezbătută de foștii elevi ai lui Anton Chevorchian. Alături de care mi-ar face plăcere să-l omagiem în toamna acestui an. La Centru Cultural Armenesc din str. Armenească 13, pe cel numit, cu toată dragostea și admirația, Anton Chevorchian. Nu e puțin lucru pentru o viață și moarte de om.

Bedros HORASANGIAN

 

2 Responses to BEDROS HORASANGIAN / Anton Chevorchian – Un minunat prof de română

  1. Maria Erzian July 30, 2018 at 5:47 pm

    Cat de frumos elogiu adus profului de romana Anton Chevorchian. Si cu cata ironie fina punctate d-le Horasangian…” fand?ri intelectuale sau fasoane didactice larga cuprindere cultural? a profesorului Anton Chevorchian. Nu a fost armean de meserie –avem ?i asemenea specimene, (Noi suntem armeni, Pup?-n bot ?i pap? tot! etc.)”…ca intotdeuna, textele dumneavoastra sunt un deliciu sublim….

  2. Tarca Valentin August 8, 2018 at 8:46 am

    Un dascal cu adevarat dedicat profesiei sale si un indrumator al elevilor in adolescenta lor. Am avut onoarea de al avea profesor de limba romana in perioada 1972 – 1974, la Liceul Industrial 23 August. La vremea aceea, elevii ce ajungeau la un liceu industrial (totusi, in urma unui examen de admitere adevarat) erau considerati ca fiind pe ultima treapta, fata de cei de la “teoretic sau “real”, nu prea destepti si cam fara viitor.
    Domnul profesor Chevorchian, pe langa faptul ca ne-a transmis pasiunea lui pentru limba romana, ne-a deschis multe orizonturi. atat culturale cat si de viata, dar in primul rand ne-a invatat sa gindim cu propria noastra minte, nu sa repetem ce au scris altii despre capodoperele limbii romane. A fost cel care a reusit sa ia acceptul directorului liceului pentru organizarea de vizite la muzee, de mers la spectacole de teatru. Ca diriginte a fost extraordinar. S-a luptat pentru fiecare elev din clasa (tin minte ca pentru a avea bursa, trebuia sa te incadrezi intr-un barem, ei bine, domnul profesor s-a luptat, si a obtinut burse, si pentru cei ce depaseau acest barem cu 2-10 lei), ne-a dat lectii de viata si comportament, a fost cel care ne-a inteles teribilismul varstei. Si astfel ne-a dat un scop in viata, dorinta de a sti si a ajunge la ceea ce-ti doresti.
    Cand am intrat la facultate, am incercat sa il gasesc la adresa sa din cartierul Minis, dar nu am reusit. Am dorit sa ii multumesc pentru sfaturile din liceu. A fost de departe cel mai adevarat dascal din toti anii de studiu, de la scoala generala la facultate.