Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN /  8 Martie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Pe 8 martie, cu mic cu mare, deja  trecînd cu bine peste 1 martie cu mărțișoare, frezii  și ghiocei – că doar n-o să dăruiești cale sau cactuși!! – , bărbați și băieți, doamne și domnișoare, tineri sau mai puțin tineri, mame și tați, bunice și iubiți, soacre și logodnici, toată suflarea românească în păr sărbătorește Ziua Internațională a Femeii. Oficializată printr-o asumare a Organizației Națiunilor Unite din 1977. Am dat o tură pe net ca să vedem ce și cum e cu această zi și să nu se iște răzmerițe spontane te miri unde, în Bangladesh sau în vreun Pakistan autohton. Ce facem de 8 martie în România, la început de primăvară? Ne bucurăm, evident , de o zi dedicată fetelor și femeilor, Din preajma noastră, din prezentul sau trecutul nostru. În România și în mai nu știu câte țări este sărbătoare oficială, dar nu zi liberă cum este în altele. În China, doar după amiaza zilei de 8 martie este liberă, fără să știm bine în ce constă. Dar la noi, în România, la români? E deja împământenit la noi să fim mai zâmbăcioși în această zi. Mai generoși, toleranți, înțelegători și iubitori de clipe imponderabile. Dincolo de oferitul de flori și felicitări, de dat SMS-uri sau alte cadouri. Mici atenții, mari bucurii, măcar pentru o zi, fetele femeile, din România sau de oriunde ar fi să simtă că sunt apreciate, lăudate, mai puțin muncite și agresate, eventual și iubite. Intr-o lume plină de  violențe și discriminări, de abuzuri și măscări de tot felul. Măcar o zi, ele, fetele și femeile din întreaga omenime – o vorbă frumoasă inventată de regretatul scriitor Romulus Rusan, soțul Anei Blandiana, pe care o tot repet – a lumii să fie cumva mai altfel. Căci de a doua zi începe iar calvarul. Pentru femei și fete de pretutindeni. Muncă, muncă, muncă, griji și responsabilități, eforturi peste poate duce un om, sacrificii pe care nu le pot face nici cei mai puternici bărbați. Și nu glumim. Femeile au dus mereu și iar, viața înainte. Femeile au dus greul unei familii și al creșterii unor copii care au făcut apoi gloria lumii. Femeile au fost și sunt cele care, cu îndârjirea biologică și răbdarea însușită printr-un lung exercițiu milenar să ducă omenirea mai departe. Așa cum e, bună sau mai puțin, le datorăm tot respectul. Prețuirea. Admirația. Pentru cele care nu mai sunt, pentru cele care sunt, pentru cele care vor veni. Fără fete și femei omenimea nu ar exista. Fără fete și femei omenirea ar fi golită de sens existențial, dincolo de vorbele cu egalitatea șanselor și dincoace de toate discriminările și abuzurile la care sunt supuse nu doar în țările islamice. Fără fete și femei au fi lipsiți de emoții, tandrețe, sentimente, gingășii. Fără ele bărbații, oricât s-ar strădui să facă pe grozavii, ar fi niște oameni slabi. Au devenit puternici pentru mamele lor și soțiile lor au fost alături de ei. De aceea de 8 martie poate n-ar strica să ne gândim, preț de câteva secunde, la marile femei ale națiunii române. Că se numește Ana Ipătescu – ce mizerie să i se schimbe numele bulevardului cu al unui mascul conservator, precum Lascăr Catargiu, care nu știm bine ce a oferit națiunii române!- că se numește Ecaterina Teodoroiu, Regina Maria, Principesa Martha Bibescu sau antifascista Olga Bancik – la fel de nedreptățită la București, pe cât este onorată și azi de Republica Franța – Vive la France, Vive Marianne! – un gând cald și omagial către Monica Lovinescu, Doina Cornea și Ana Blandiana, nu de puține ori jignite și ponegrite la modul incalificabil. Lista celor care ar merita în această zi un gând frumos este lungă. Multe, multe femei, eroine sau anonime, din istoria României și românilor sunt demne de o prețuire pe care o merită pe deplin. Un gând special pentru câteva femei pe care le admir în mod special. Aș pomeni-o prima, pe Anna Politkovskaia, jurnalista asasinată în mod barbar într-un stat cu un șef de stat cu care se trag de șireturi nu puțini alți șefi de state zise civilizate. Aș pomeni-o pe Malala Yousefsai, o copilă din Pakistan, care a înfruntat un întreg mecanism al terorii masculine și unei strâmbătăți religioase și nu a cedat. Aș pomeni-o, nu în ultimul rând, ca o încununare a conștiinței națiunii române, pe cea care este lângă și printre noi, doamna Doina Cornea. Un înflorit La mulți ani Dnei Cornea și tuturor fetelor și femeilor din România! Și din lume, de ce nu, uitam de Elena Udrea! ))))

Zâmbiți, vă rugăm, e 8 Martie!

Bedros HORASANGIAN