Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / 1915 dupa 100 de ani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

11791780_1138629089497192_530601816_n

Cînd eram mici citeam de zor – nu are nici o legătura cu tragicul epos al anului 1915 și cu topos-ul Deir el-Zor-ul din deșertul sirian – romanul “Cei trei mușchetari” al lui Dumas.Nu doar o dată, ci de mai multe ori. Aventurile lui D’Artagnan – care nu era armean ! – și ale lui Athos, Portos și Aramis ( As hai ce?, ăsta nu e armean)ne putem întreba azi- ne impresionau foarte tare.Toți copiii care eram își doreau să citească și continuarea la roman, mult mai puțin faimoasă, După 20 de ani , a aceluiași prestigios și popular scriitor francez. Nu știu din ce motive continuarea nu apărea.Și multă vreme nu a apărut, comunism-necomunism noi creșteam, viața mergea înainte cu bune și rele, și am reușit, cu chiu cu vai, să pun mîna tot pe o ediție de dinainte de instalarea regimului democrat-popular din România.Tot așa cum am reușit să citesc și Cele 40 de zile de pe Mussa Dagh, bestsellerul lui Franz Werfel, mult citit de cei care știau să citească în România – erau și mai mulți care nu știau – fără să știu nimic ( sau mai nimic) despre amploarea tragediei – Marea Catastrofă, cum urma să se numească – armenești din 1915. În vremea aia, aceasta în care povestesc la trecut, un rus pe numele de Varlam Șalamov trecea dintr-un lagăr de muncă din URSS în altul. Cu totul 17 ani.Habar nu aveam de el, nici de ce se întîmpla lagărele din Siberia, nici la Gherla și Aiud la noi, despre deșertul sirian, auzeam doar cuvîntul Axor și apoi liniște.Cam în același timp cu care citeam – să nu mai spun de zor, sună sinistru – cu interes și participare adolescentină “Așa s-a călit oțelul” al lui Nikolai Ostrovski, “Cimentul” lui Gladkov și o carte groasă-groasă, mai groasă decît cartea de telefon,cu un titlu mobilizator, “Pentru Patrie, Pentru Stalin”!Cu lupte de tot felul și fapte de eroism ale ostașilor sovietici,cu oameni minunați care învingeau mereu răul. Răul era nazismul și fasciștii germani, binele erau comuniștii și soldații care luptau în Marele Război pentru Apărarea Patriei.Nu știam atunci ce mare minciună ascundeau aceste cărți, nu știam nimic despre tragediile care au avut loc în același timp cu fapte eroice reale.( Istoriografia occidentală  pune astăzi la locul cuvenit al adevărului bătăliile care s-au dat în WW2, la Stalingrad, Leningrad, debarcarea din Normandia sau bătălia finală pentru Berlin. SUA, Anglia și URSS erau aliați și nimeni nu bănuia ce va urma după război. Cu titlu de curiozitate, aflu de curînd, tot stînd cu nasul prin cele șase cicluri ce alcătuiesc Povestirile din Kolîma ale lui Șalamov ( oare armenimea din Hairenik le-o fi citit, știe de ele? Poate în epoca lui Gorbaciov să se fi tradus și la Erevan, nu știu,ar merita oricum!)că la asediul Berlinului nu au fost folosiți soldați proveniți din Gulag, ci dintre din regimentele și batalioanele de gardă.Cu aceeași ocazie am aflat că numărul cetățenilor sovietici din Armenia deportați în GOULAG ( Gasudartsvo Upravlenie Lagera, adică Lagăre de Muncă de Stat ) a fost mai mic decît al altor minorități din URSS deportate în masă.Nu am o explicație, să fi fost importanța și influența lui Anastas Mikoian pe lîngă Stalin ,nu am studiat chestiunea.Dar în schimb, am aflat și ar fi de găsit documente și mărturii despre repatriații în Armenia scăpați de Genocid și trimiși în Gulag ca spioni, fasciști sau dușmani ai poporului sovietic.A fost posibil? Da. Și-a asumat apoi responsabilitatea cineva pentru așa ceva? Nu. Poate există studii și cercetări în acest sens și nu au ajuns pînă la mine.Pînă să capăt răspuns la aceste noi interogații să revenim la DOSAR-ul 1915 care ne interesează de mulți ani. Citeam, cum ziceam, romane de război sau proletcultiste, percepute ca de aventuri, fără să am habar nici de El Zor, Kolîma sau Buchenwald. După 100 de ani de la consumarea acelei tragedii din Imperiul Otoman– încă nu pe deplin încheiate, acel an din Primul Război Mondial încă mai produce efecte – nu putem spune că dosarul acesteia s-a încheiat.Dincolo de toate evenimentele, nu puține și marcante care s-au derulat de la începutul lui 2015, dincoace de noile evenimente care se consumă sub ochii noștri.

____________________________

Varlam Șalamov,” Povestiri din Kolîma”, volumul I,

Editura Polirom, 2015, traducere de Ana Maria Brezuleanu

Secvență din povestirea „Geologii”, 1965

„Medicul de gardă luă pulsul și semnă procesul verbal. Veni alt frizer, Așot,un terorist armean din aceeași grupare a eserilor armeni, care, în 1926 asasinase trei miniștri turci, în frunte cu Talaat Pașa, vinovat de masacrul din 1915,în care muriseră un milion de armeni. Secția de anchetă a verificat dosarul lui Așot și acesta n-a mai avut ocazia să-i bărbierească pe geologi. Au găsit alt blatar, dar s-a schimbat principiul:de fiecare dată era adus alt frizer. Se credea că așa e mai sigur, că nu se infiripă legături. După acest principiu de rotire a posturilor se schimbă santinelele și la închisoarea Butîrskaia.”

 

Povestiri din Kolîma, volumul II

ROABA, pag.386

“În brigada noastră aducătorul de unelte era un băiat, un elev de șaisprezece ani din Erevan,învinuit de atentat împotriva lui Handjian, Primul secretar al Comitetului Regional din Erevan. Băiatul primise o condamnare de douăzeci de ani de detenție și a murit foarte repede, n-a suportat greutățile iernii din Kolîma.După mulți ani am aflat din ziare adevărul depre asasinarea lui Handjian.Îl împușcase chiar Beria, în cabinetul său. Povestea aceasta, moartea unui elev în abatajul din Kolîma mi-a rămas întîmplător în minte.”

__________________________________

Pe de o parte cercetăm trecutul pentru a afla cît mai multe detalii despre ce a fost și cum s-au derulat evenimentele. Cine și cît a fost implicat – pe zi ce trece se dovedește că implicarea și responsabilitatea germană în producerea și consumarea deportării și exterminării în masă a armenilor este mult mai mare decît s-a crezut ( știut, tăcut) pînă acum. Pe de altă parte, situația la zi, ce se întîmplă astăzi cu armenii, turcii și kurzii, urmașii celor direct implicați în 1915 în acele tragice evenimente. Un val de căldură a venit în aceste săptămîni peste România. Temperaturi de 40 de grade au pogorît peste noi și ne văitam de mama focului că e sufocant în mijloacele de transport care nu au aer condiționat, ne văicărim dacă berea ( sună frumos în armenește, kariciur) nu e suficient de rece la vreo terasă unde ne ascundeam de arșița zilei. Dar ne putem închipui, un simplu exercițiu pentru fiecare dintre noi, ce însemna acel marș al morții, al acelor bătrîni, femei și copii care mergeau pe jos în condiții îngrozitoare spre Raqqa și Der Zor și Alep ? Atacați și jefuiți de jandarmii, militarii turci și triburile seminomade kurde, bătuți și uciși în mod barbar de cete-le alcătuite din criminali eliberați din închisorile turceșt, de violarea fetelor și femeilor – că tot e de actualitate subiectul astăzi în România…- ce să mai spunem, adunate atîtea și atîtea orori. Mărturiile directe și documentele se adună pe zi ce trece fără să mai lase loc de interpretări. Decît unele strict propagandistice și vulgare, nu pot fi luate în considerare de orice om care știe să gîndească sau pur și simplu știe să citească. Laicitatea impusă statului turc de fondatorul Turciei moderne este azi pusă în cumpănă. Neotomanismul promovat de guvernul lui Ahmed Davudoglu – care a și scris  o carte în acest sens – combinat cu refuzul Uniunii Europene de a accepta Turcia în rîndul ei, generează o nouă situație de fapt. Kurzii din Irak, Siria și Turcia revendică un stat național al lor. Turcia nu vrea să recunoască Genocidul și nici nu e dispusă să acorde autonomie lărgită kurzilor.Armenia dorește ridicarea boicotului turco-azer și liberalizarea comerțului, inclusiv deschiderea granițelor. Noul acord dintre SUA  și Iran ridică multe semne de întrebare și generează neliniști la Jerusalim. Amintim de toate acestea pentru că multele rele de azi își au obîrșia în cele întîmplate în 1915-1916.Inclusiv acordul secret ( Sykes-Picot, după numele celor doi miniștri de externe)dintre Franța și Marea Britanie de împărțire, artificial, a Orientului Mijlociu. Recunoașterea de către statul turc de astăzi a genocidului Armean din 1915 ar creea premizele unei abordări mai elastice și rezolvarea pragmatică a situațiilor geostrategice, economice și sociale cu care se confruntă statele emergente. De o săptămână aviația turcă bombardează poziții ale Statului Islamic, dar și cele ale militanților PKK. Situația devine pe zi ce trece mai complicată.Statul Islamic, conturat pe zona unde au avut loc crimele împotriva armenilor deportați, este o amenințare la adresa securității regionale. și nu numai.Amintim de ce se întîmplă astăzi pentru că încă rămîne o rană deschisă ce s-a întimplat în 1915.Faptul că Germania și Austria, state aliate cu Imperiul Otoman în WW1 au recunoscut genocidul – spre iritarea guvernului de la Ankara – deschid noi drumuri de negocieri pentru viitor. Căci în acest caz, al genocidului, pote fi negociate multe, dar un singur fapt rămîne de nenegociat: asumarea responsabilității și recunoașterea genocidului de către statul turc de astăzi.Chestiunea rămîne în continuare una politică, dincolo de aspectele istorice. La El Zor 9783406674518_larges-a murit la peste plus 40 de grade, la Kolîma erau în mod curent minus 40 de grade.Poate ar merita studiat ce s-a întîmplat prin Goulag-urile sovietice – au murit peste 20 de milioane de oameni, iar despăgubirile acordate supraviețuitorilor printr-o lege dată de Duma din Moscova prevede zece ruble, șase călătorii gratis cu trenul și cîte o proteză dentară pentru fiecare fost zek, deținut. Procesul comunismului în Rusia nu a avut loc, dar responsabilitatea lui în istoria Europei/lumii nu poate fi ignorat. Sau se poate, dar prețul plătit de toată omenirea este imens.Au trecut 100 de ani de la tragedia din 1915 și memoria umanității încă sîngerează.

PS

Pentru cei interesați de detaliile DOSAR-ului 1915 recomand trei cărți pe care nu am apucat încă să le prezint. Sper să-și găsească și un editor român.

*Rolf Hosfeld – Tod in der Wuste. Der Volkermord an den Armenien, C.H.Beck Verlag, 2015

*Jurgen Gottschlich – Beihilfe zum Vorlkermord. Deutschlansds Rolle bei der Vernichtung der Armenier, Ch.Links Verlag, 2015

9783861538172*Geoffrey Robertson – An inconvenient Genocide.Who now remembers the Armenians?Biteback Publishing, 2014, excepțională analiză istorico-politico-juridică a ceea s-a consumat în 1915 și cei 100 de ani ce au trecut de atunci{E30C50BB-0435-4FC4-988E-1EABC3DD1FE2}Img100

  •  
  •