Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / 10 ani de la asasinarea lui Hrant Dink

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Nu știu cîtă lume știa de Hrant Dink pînă să fie asasinat. Nu știu cîtă lume își mai amintește astăzi de el la 10 ani de cînd a fost asasinat. În Osmanbey, la Istanbul. Fostul Bolis al memoriei multor dintre armenii răspîndiți în lumea largă, fostul Constantinopol, marea metropolă și capitala  Imperiilor Bizantin și Otoman, pînă la începutul secolului XX și crearea Republicii Turcia. Cucerirea Istanbulului, așa cum o propagă istoriografia oficială turcă este un abuz, chiar dacă este un adevăr istoric. Faimoasa carte a lui Sir Steven Runciman Căderea Constatinopolului spune totul despre un moment grav și important al istoriei Europei. Nu insistăm pe acest, alt, subiect. Hrant Dink, un jurnalist turcahai (armean din Turcia) redactor șef al revistei bilingve AGOS, militant activ pentru drepturile omului, dar și al reconcilierii turco-armene, este ucis de un tînăr turc. Sub ochii polițiștilor. În plină stradă, în plină lumină, într-o zi de ianuarie 2007.Un asasinat politic, care scoate în stradă nu doar puținii armeni care mai trăiesc cu frica în sîn la Istanbul, ci sute de mii de turci, tineri și bătrîni, femei și copii care protestează împotriva acestui asasinat. We are Hrant Dink,We are Armenians au fost doar cîteva dintre sloganurile acelui moment de emoție colectivă. Moartea acestui jurnalist, ferm în convingeri și tenace în acțiunile sale, care nu s-a lăsat intimidat de amenințări, nu s-a lăsat copleșit de procese intentate arbitrar și fel de fel de șicane nu doar din partea naționaliștilor extremiști turci, dar și din partea autorităților. Funcționa și este în funcțiune și azi faimosul Articol 61 care incriminează recunoașterea Genocidului Armean din 1915 ca o lezare a demnității turcești și pedepsește  sever. Cu toate acestea, nu doar Hrant Dink, dar și numeroși membri ai societății civile din Turcia, intelectuali de prestigiu, universitari, scriitori, jurnaliști, simpli cetățeni și activiști pentru democrație s-au solidarizat, în diverse forme cu ideile și bunele intenții ale lui Hrant Dink. Pentru o societate democratică în Turcia, în întreaga lume. Nu comentăm mersul evenimentelor din Turcia din ultimul an. Întoarcem însă un gînd de bine și respect pentru acel Hrant Dink care nu a cedat la toate presiunile și amenințările. Și a militat, ferm, pentru reconcilierea turco-armeană. Dincolo de contingentul politic din țara sa. Cînd faimosul istoric islamolog Bernard Lewis pomenește de Turkish Homeland ar trebui să știeel știe bine, dar a dat-o cotită, cum spun românii, cu multe decenii în urmă, există și Armenians Homeland. Pentru că armenii n-au apărut de nicăieri, acolo au fost mereu și dintotdeauna, dincolo și dincoace de lacul Van și locul unde a ajuns corabia biblicului Noe. Pe Muntele Ararat. Cele șase vilayete(județe) din estul Turciei, locuite în marea lor majoritate de armeni, nu au dispărut în neant, chiar dacă 90% dintre armenii care le locuiau au luat drumul cerurilor în 1915.Am deschis această paranteză pentru că am găsit citatul din Bernard Lewis în cartea profesorului Ronald  Grigor  Sunny, A History of the Armenian Genocide,”They Can Live in the Desert but Nowhere Else”, Princeton University Press, 2015. O vom comenta. Mesajul lui Hrant Dink a rămas, chiar dacă el nu mai este. Nu știu cîți mai știu astăzi de el, dar ar fi bine să ne amintim că a fost. Avem nevoie de astfel de oameni. De memoria lor. Nu doar armenii au nevoie de astfel de conștiințe, ci întreaga umanitate, aflată și azi, ca ieri, în fața unor grave provocări.

Hrant Dink ( 1954-2007) jurnalist, scriitor, editor. Mult mai mult decît atît.

 

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •